Cleopa Cristian

     Duminica a XXX-a după Rusalii: Tânărul Bogat

Evanghelia despre povara avuţiilor (Matei 19,16-26)

Şi iată, venind un tânăr la El, l-a zis: Bunule Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşti poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: «Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează Mie. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar lisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăţia Cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă (Matei19,16-26).

Dacă un cutremur defastator ar fi anunţat cu 10 minute înainte de a începe ce s-ar întâmpla?

Cei mai mulţi oameni chiar şi dintre cei credincioşi care sunt trupeşti, în loc să fugă ca să-şi salveze viaţa, ar vrea să i-a din locuinţa de la bloc tot ce cred că este mai valoros: bijuteriile, dolarii, euro,  televizorul, smart-fonul…

Dacă s-a oprit motorul maşinii pe care am achiziţionat-o în leasing pentru zeci de mii de euro pe calea ferată şi vine expresul cu mare viteză, câţi dintre noi am pleca în fugă din maşină ca să ne salvăm viaţa?

Numai în situaţii limită ne putem da seama cât suntem de robiţi de avere şi lucrurile lumeşti. Însă este prea târziu.

Un tânăr bogat, îngenunchează şi întreabă pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu bune intenţii[1]:

„Învăţătorule Bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică?”, (Matei 10,17). Dar pleacă întristat pentru că avea multe bogăţii. Sfârşitul este totul. Ca şi când ar întreba: Cum pot să cumpăr viaţa cea veşnică. El spune: „să am viaţa cea veşnică”. Cum pot să cumpăr viaţa cea veşnică?

Domnul Iisus Hristos îi răspunde: „De ce-mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu?”

Şi în continuare Domnul Iisus îi răspunde:„Dacă voieşti să intrii în viaţă păzeşte poruncile”. Şi Mântuitorul i le enumeră: Să nu ucizi, Să nu preacurveşti, să nu mărturiseşti strâmb,

Primele porunci ne păzesc de la săvârşirea răului.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Celelalte porunci: iubirea părinţilor şi a apropelui îndeamnă la săvârşirea binelui.

Dar există şi un înţeles tainic, sufletesc-mântuitor:

Să nu ucizi – să nu ucizi sufletul prin grijă peste măsură pentru trup;

Să nu preacurveşti – sufletul este mireasa lui Hristos cu care trebuie să se unească duhovniceşte din această viaţă şi această unire va continua prin Harul Dumnezeiesc prin alte virtuţi (cântări duhovniceşti, slavoslovi…) la nesfârşit în viaţa cea veşnică. Dacă nu se uneşte cu Harul Dumnezeiesc prezent în Sfintele Taine cu Hristos în această viaţă pământească, sufletul omului se uneşte cu diavolul prin duhul lumesc şi prin păcate - deci precurveşte.

Să nu furi – să nu furi din cele necesare mântuirii şi să dai trupului. Adică să nu participi duminica şi-n sărbători la Sfânta Liturghie. Să te închini la tembelizor – icoana mişcătoare a diavolului, în loc să citeşti cărţi sfinte şi să te rogi lui Dumnezeu în faţa Sfintelor Icoane…

Să nu mărturiseşti strâmb adică să-ţi îndreptăţezi iubirea de avuţii şi de păcate în paguba sufletului.

Duhul lumesc este mai periculos decât duhul diavolesc. Pentru că dacă l-am vedea pe diavol ne-am înfricoşa şi ne-am pocăi. Dar duhul lumesc ne înfăşoară plăcut cu conforturile şi înlesnirile sale şi ia locul lui Hristos din inima noastră duhovnicească.

Ţarul Rusiei, în Postul Mare mergea 40 de zile pe jos, în pelerinaj din mănăstire în mănăstire ca un canon pentru iertarea păcatelor. Astfel trupul şi sufletul făceau nevoinţă, se întăreau voinţa şi răbdarea pentru a lupta cu păcatele şi cu diavolii. Acum venim cu maşina, apăsăm pe pedale şi butoane iar când vine diavolul cu ispitele sale nu avem voinţa puternică pentru a lupta cu el şi şi nu putem să-l alungăm prin apăsarea pe butoane, manete şi pedale.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;

Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. De ce nu putem să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine? Pentru că din iubire de sine ne iubim pe noi înşine. Inima noastră duhovnicească este plină de duh lumesc şi de păcate şi nu mai încape altcineva.

Pe pământ şi în cer este loc pentru toată lumea. În inima duhovnicească a creştinul din cauza iubirii de sine - iubirea iraţională faţă de trup, nu mai are loc altcineva.

Cei care împlinesc cu ajutorul lui Dumnezeu aceste porunci se unesc cu Dumnezeu încă din această viață și se mântuiesc. Cei care nu împlinesc aceste porunci Dumnezeiești, se unesc prin păcate încă din această viață cu diavolii și după mutarea la viața cea veșnică se duc și se chinuiesc în Iad. 

„Zis-a lui tânărul Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?”

„Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi Mie”(Matei 10,20-21).

Cei desăvârşiţi sunt cei care au atins măsura sfinţeniei: Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătoru, ceilalţi Sfinţi mai mari sau mai mici.

Domnul Iisus Hristos spune: „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt” (Ioan 14,2). Comuniunea cu Dumnezeu, unirea cu Dumnezeu se face pe măsura curăţirii inimii. Iar Sfântul Apostol Pave precizează: „Una este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Stea de stea se deosebeşte” (I Corinteni 41-42).

Tânărul bogat credea că nu i s-a spus nimic nou. El credea că este vorba de împlinirea exterioară a poruncilor.

Dar Domnul Iisus Hristos arată că este vorba de un duh nou-lăuntric. În creştinismul ortodox nu este vorba de formalism exterior. Ne împărtăşim de sute de ori şi nu ne mântuim dacă nu ne trasformăm în bine lăuntric, dacă nu devenim mai smeriţi, mai curaţi, mai buni, mai iertători, mai milostivi, mai ascultători, cu mai multă dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Am aflat multe învăţături la Biserică. Dar le-am pus în practică? Aici nu este vorba de curiozităţi, lucruri interesante – care duc la plăcerea minții – mândria minţii. Trebuie să împlinim poruncile şi învăţăturile bisericeşti ca să ne schimbăm lăuntric, în adâncul inimii duhovniceşti. Iar acest lucru îl vedem în ispitele care ni se întâmplă.

Sfântul Evanghelist Marcu spune: Domnul S-a uita la el cu dragoste şi i-a zis: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te vindea averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea vino şi urmează-Mi Mie” (Marcu 10,21).

Tânărul s-a întristat pentru că avea mari averi, era împătimit cu ele şi ocupau un loc important în inima s-a duhovnicească.

Averile îl stăpâneau pe el. Nu el stăpânea averile.

Dar de ce să nu dea averile sale rudelor? Dacă acestea fac păcate prin folosirea averilor primite va trebui să facă canon pentru ele.

Cel mai sărac om dacă este credincios poate fi cel mai bogat om, pentru că îl are pe Dumnezeu. Şi cine are pe Dumnezeu are credinţă, nădejde şi dragoste dumnezeiască.

Cum au trăit mii de pustnici zeci de ani în pustiul Hozeva sau în Sinai? Au avut puţină mâncare şi apă. Dacă mâncau cât mănâncăm noi 4-5 kg în fiecare zi (5x 5000x 30 zile) le trebuiau 100 de vagoane de mâncare în fiecare lună. Dumnezeu i-a întărit cu Harul Său Dumnezeiesc.

Bogăţia în sine nu este rea. Rea poate fi dobândirea ei, lipirea inimii de ea şi utilizarea ei. Altfel, cu diavolul se adună prin înşeleciune şi furt şi cu diavolul se risipeşte în păcate.

Fiind întrebat cineva cum câştigă banii. Acesta a răspuns: 

– Dacă aş munci, nu aş putea câştiga banii.

Bogăţia şi sărăcia poate să ne mântuiască sau poate să ne piardă. Dacă cel bogat face milostenie, îi ajută pe alţii să aibă de lucru şi să câştige bani – se mântuieşte. Dacă însă adună înşelând pe alţii, nu plăteşte la valoare muncă prestată de alţii, el se va pierde.

Cel sărac dacă este sărac şi cerşeşte pentru că nu vrea să muncească deşi este sănătos nu se mântuieşte. Codul Penal consideră infracţiune şi pedepseşte cu închisoarea de la o lună la trei ani pe cei care cerşesc sau exploatează copii la cerşit. De asemenea săracul care cârteşte împotriva lui Dumnezeu, este necredincios și nu se mântuieşte.

La orice faptă există două drumuri sau două posibilităţi: a mântuirii şi a pierzării, fie că este vorba de bogăţie sau sărăcie.

Dumnezeu a făcut pe unii oameni bogaţi şi pe alţii săraci. Putea să-I facă pe toţi oamenii bogaţi. Dar având de toate omul s-ar fi închis în sine, nu s-ar mai fi deschis prin comuniune cu ceilalţi oameni. Aşa, vrei sau nu vrei ai nevoie de ceilalţi. Doctorul are nevoie de bolnavi şi invers, patronul de muncitori şi invers…. Dacă nu ar fi cei săraci, bogaţii ar muri de foame. Ban la ban trage şi puric la puric.

Pentru cei care intră în monahism se fac trei voturi de bună voie pentru a putea ajunge mai lesne la desăvârşire: Sărăcia de bună voie. Ascultarea necondiţionată - tăierea voii păcătoase şi fecioria.

După aceasta Domnul Iisus Hristos îi spune: „Urmează-mi Mie”.

Catolicii de la această poruncă au făcut: Imitarea lui Hristos. Se străduiesc să imite ce a făcut Hristos. Dar dacă imiţi ce face un doctor ajungi doctor?

„Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât  de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!”(Marcu 10,22-24).

Domnul Iisus Hristos a spus aceste cuvinte grele pentru cei bogaţi ştiind slăbiciunea firii omeneşti şi cât de uşor înclină spre cele rele.

„Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?” Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ucenicii nu au întrebat pentru ei care au lepădat totul şi au urmat lui Hristos, ci pentru ceilalţi dintre care suntem şi noi.

„Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă” (Marcu 10,27).

Cine poate să se mântuiască fără ajutorul lui Dumnezeu? Domnul Iisus ne spune: „Fără de mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5).

Iar Sfântul Apostol Pavel spune: „Toate le pot întru Iisus Hristos Care Mă întăreşte” (Filipeni 4,13).

Dumnezeu este Atotputernic şi ne poate dezlega cu Harul Său Dumnezeiesc de legăturile (lanţurile) lumii, a păcatelor şi a bogăţiilor din inima noastră duhovnicească.

Sfinții Părinți zic că Harul Dumnezeiesc a lucrat asupra acestui tânăr bogat despătimindu-l de avere pe care a împărțit-o săracilor și a devenit ucenic al Domnului Iisus Hristos.

Împăratul bizantin Ioan Cantacuzino a lăsat împărăţia şi devenit monahul Ioasofat la Mănăstirea Vatopedi din Muntele Athos. Deci un simplu monah, nu stareţ sau mitropolit sau patriarh. Cum a reuşit acest lucru? Dumnezeu a curăţit inima lui duhovnicească de păcate, de bogăţii şi slava lumească şi Harul Dumnezeiesc a luat locul acestora şi i-a dăruit bucuria suprafirească-duhovnicească, slava dumnezeiească, comuniunea cu Sfinţii, cu Sfinţii Îngeri cu Maica Domnului cu Dumnezeu, bogăția cea mai mare și veșnică.

Chiar dacă în acel moment tânărul a plecat întristat, Harul Dumnezeiesc şi dorinţa lui spre desăvârşire a lucrat şi spune Sfânta Tradiţie că după un an de zile a reuşit să împartă averea sa săracilor şi să urmeze lui Hristos. Apoi a ajuns Episcop în Asia Mică.

Harul Dumnezeiesc prezent în Sfintele Taine lucrează dacă participăm şi noi şi poate preschimba firea noastră păcătoasă, să ne mântuiască şi să ne îndumnezeiască.

Ce este desăvârşirea creştin-ortodoxă? O prăpastie de smerenie. Cu cât ne golim cu ajutorul Harului Dumnezeiesc prezent în Sfintele Taine inima duhovnicească de păcate şi patimi cu atât devenim mai curaţi, mai buni, mai sfinţi. Desăvârşirea creștin ortodoxă are trei trepte;

1. Despătimirea în care cel care se luptă primeşte un har curăţitor de păcate. Acesta are ispite de a patimile trupeşti şi sufleteşti. El nu mai păcătuieşte nici cu gândul.
2. Iluminarea – în care cel care se nevoieşte primeşte un har iluminator. El ştie gândurile oamenilor, ce se află în inima lor duhovnicească. Acesta este ispitit de oamenii păcătoşi prin care lucrează dracii;
3. Îndumnezeirea. În această treaptă se află sfinţii care primesc un har îndumnezeitor. Ei se luptă direct cu dracii. Sfinţenia lui Dumnezeu fiind nemărginită şi unirea celor îndumnezeţi cu Dumnezeu este infinită. Ea începe din această viaţă şi se continuă în viaţa cea veşnică cu alte virtuţi duhovniceşti prin care Harul Dumnezeiesc îi sfinţeşte în continuare (cântări îngereşti, slavoslovii săvârşite în Duhul Sfânt).

Să ne ajute Preabunul Dumnezeu să punem început bun mântuirii noastre ca să ne mântuim. Iar cei care vor mai mult să se lepede de sine şi să urmeze lui Hristos pe treptele desăvârşirii creştine.

Lui Dumnezeu I Se cuvine cinstea, slava și închinăciunea și sfinților de la care m-am inspirat în această predică. Amin.

[1] Câţi tineri din ziua de astăzi mai pun această întrebare: Ce să fac ca să mă mântuiesc?