Cleopa Cristian

Duminica I din Postul Mare

Duminica I- a Postului Mare – Duminca Ortodoxiei

Binecuvântaţi, Părinte Stareţ, să rostesc predica.

Preacuvioase Părinte Stareţ, Precuvioşi Părinţi şi iubiţi credincioşi.

Astăzi este marea sărbătoare a sfintei şi dumnezeieştii Ortodoxii.

După o săptămână de post aspru, dumnezeieştii Părinţi au rânduit să se  prăznuiască Dumnezeiasca Ortodoxie.

Ortodoxia este singura şi adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu;

Ortodoxia este singura şi adevărata cinstire a lui Dumnezeu;

Ortodoxia este singura şi adevărata închinare a lui Dumnezeu în Duh şi în adevăr (Ioan 4,23); Există „un Domn, o credinţă, un Botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi” (  Efeseni 4,5).

Ortodoxia este singura şi adevărata slujire a lui Dumnezeu.

Unde este Duhul Sfânt, acolo este Ortodoxia. Unde este Dumnezeu Duhul Sfânt – Împăratul Ceresc –  acolo este Împărăţia Cerurilor.

Învăţătura de credinţă ortodoxă este dată prin revelaţie dumnezeiască.

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi întreabă pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii, Ilie, alţii, Ieremia sau unul dintre proroci. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?  Răspunzând Simon Petru, a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.  Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din Ceruri” (Matei 16,13-17).

Învăţătura de credinţă ortodoxă a fost descoperită la plinirea vremii de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi scrisă în Sfintele Evanghelii de la Matei, Marcu, Luca şi Ioan şi în Epistolele Sfinţilor Apostoli Pavel, Petru, Iacob şi Iuda.

Învăţătura de credinţă ortodoxă a fost statornicică în cele Şapte Sfinte Sinoade Ecumenice de către Sfinţii Părinţi. În decursul timpului, au apărut mari erezii, care au fost combătute de către Sfinţii Părinţi, de la cele Şapte Sfinte Sinoade Ecumenice.

Cine vrea să se mântuiască trebuie să cunoască şi să ţină învăţătura de credinţă ortodoxă. Învăţătura de credinţă ortodoxă se află scrisă sub forma de întrebări şi răspunsuri, în cartea: Învăţătura de credinţă ortodoxă, tipărită de I.B.M. al B.O.R.

Ortodocşii au „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14,6), şi trebuie să împlinească poruncile dumnezeieşti şi învăţăturile Bisericii Ortodoxe pentru a se mântui.

Sinodul al VII-lea Ecumenic a statornicit cinstirea Sfintelor Icoane.

În esenţă noi nu ne închinăm la lemn şi la vopsele spunând că acestea sunt Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri şi Sfinţii… Dacă ne-am închina la lemn şi la vopsele, atunci ar însemna că ne închinăm la idoli. Ortodocşii se închină la chipul reprezentat: Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri şi Sfinţii.

Dacă ne uităm la o fotografie a mamei, nu spunem că fotografia este mama noastră. Mintea se uită la chipul fotografiat şi, după credinţă, are legătură sufletească cu persoana din fotografie. Dumnezeu, pentru a ne întări credinţa în cinstirea Sfintelor Icoane şi a Sfintelor Moaşte, le-a dat acestora daruri dumnezeieşti: Darul facerii de minuni, a izvorârii de Mir. Sunt Icoane din care curge sânge, icoane care lăcrimează.

Chiar dacă s-a câştigat o bătălie pentru Cinstirea Icoanelor, nu a fost câştigat războiul până la sfârşitul lumii. S-a apelat la renumiţi actori de film şi de teatru, care au susţinut păstrarea icoanelor în şcoli. Însă diavolii fac sondaje de opinii prin gândurile semănate în minţile creştinilor. Iar când observă că este necinstire şi indiferenţă în cinstirea Sfintelor Icoane, merg la Lucifer - conducătorul lor, şi acesta porunceşte un nou atac împotriva cinstirii icoanelor.

Creştinii ortodocşi câştigă războiul duhovnicesc mai întâi înlăuntrul inimii lor duhovniceşti. Aici atacă dracii arhiconi prin gândurile şi duhurile eretice. Dacă nu ne curăţim inima duhovnicească cu ajutorul Harului Dumnezeiesc prezent în Sfintele Taine, şi îndeosebi prin Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie, dacă nu participăm în fiecare Duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie, dacă nu citim cu binecuvântarea duhovnicului Învăţătura de credinţă ortodoxă, Vieţile Sfinţilor, Tâlcuirile Sfinţilor Părinţi la Sfânta Scriptură şi nu întrebăm pentru fiecare problemă de credinţă preoţii şi duhovnicii, este foarte uşor să cădem în erezii. Pentru că firea omenească păcătoasă acceptă mai lesne ereziile decât învăţătura dumnezeiască-suprafirească.

Înainte de evenimentele din decembrie 1989, majoritatea preoţilor erau supăraţi pentru că regimul comunist nu le permitea să facă catehizări în şcoli. Însă după anul 1990, marea lor majoritate nu s-au dus să predea ore de religie, deşi erau plătite. Prin şcoală trece întreaga populaţie, şi în timpul celor de 10 ani de studiu obligatoriu se puteau face peste 400 de ore de religie  – de catehizare cu creştinii ortodocşi.

Au fost angajate profesoare de religie[1], dar alt har şi experienţă are preotul ortodox în formarea creştin ortodoxă a copiilor. Din nefericire, satana a lucrat cu armata lui de draci cu mult spor şi foarte bune rezultate prin mass-media, internet, telefon, televiziune…

În această duminică se fac procesiuni cu Sfintele Icoane, se citesc rugăciuni şi se dau anatema ereziile – care sunt o învăţătură greşită şi ereticii.

Ce este erezia?

Erezia este cugetarea omenească trupească amestecată cu învăţătura de credinţă ortodoxă – dreapta credinţă. De ce? Minciuna, pentru a fi crezută, este ascunsă în adevăr. Otrava o pun în mâncăruri gustoase, pentru că altfel nu ar putea înşela oamenii să le mănânce.

Satana ascunde Adevărul în minciună. O întreabă pe Eva: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi din orice pom din Rai? Iar Eva îi răspunde: Roade din pomii Raiului putem să mâncăm. Numai din rodul pomului celui din mijlocul Raiului a zis Dumnezeu: Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el ca să nu muriţi!” Satana – vorbeşte prin gura şarpelui: “Nu, nu veţi muri. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu cunoscând binele şi răul” (Facerea 3,1-5). „De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat din el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperământ” (Facerea 2,5-7).

Li s-au deschis ochii trupeşti, dar prin păcat li s-au închis ochii duhovniceşti.

Pomul vieţii – Pomul cunoştinţei binelui şi a răului. Dacă viaţa este trăită duhovniceşte – moştenim viaţa cea veşnică.

Dacă viaţa este trăită trupeşte – păcătos – moştenim moartea cea veşnică.

În om sunt două centre de cunoaştere:

1. Mintea sufletului, care face distincţie între cele duhovniceşti şi cele păcătoase, între cele veşnice şi cele trecătoare;
2. Simţirea trupului, care face dinsticţie între plăcere şi durere. Când omul calcă porunca dumnezeiască, se îndepărtează de la el Harul Dumnezeiesc şi aleargă cu toată puterea spre plăcere şi caută să fugă cu toată puterea de durere. Dar Dumnezeu a alcătuit astfel trupul, încât după orice plăcere urmează durerea, după aceasta suferinţa, apoi boala şi dacă continuă moartea indiferent de păcate: beţie, droguri, mânie, zavistie, desfrânări, avorturi… După o plăcere omul dă inevitabil de o durere şi caută să stingă durerea cu o plăcere mai mare, dar dă de o durere şi mai mare.

Sfântul Apostol Pavel enumeră printre faptele trupeşti şi eresurile: „adulter, desfrânări, închinare la idoli, fermecătoriile, vrajbele, certurile, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri” (Galateni 5,19-20). „Cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului” (Romani 8,6-7). „Cugetarea trupească este moarte” (Romani 8,6-7). De ce? Trupul luptă împotriva Duhului. Duhul Sfânt vrea să sfinţească trupul, iar trupul nu vrea. Nu îi place prea multă rugăciune, prea multă priveghere, prea mult post, prea multă muncă...

Domnul Iisus se roagă lui Dumnezeu Tatăl: „Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17,17). Creştinii trebuie să citească zilnic din Sfânta Scriptură. Din Vechiul Testament (ce pot înţelege) şi din Noul Testament, fără comentarii, ca pe o rugăciune. Altfel vin în mintea noastră gânduri diavoleşti de la cei mai puternici diavoli care seamănă tot felul de erezii pe care cei neştiutori le acceptă ca adevăruri dumnezeieşti.

Când ne rugăm, vorbim cu Dumnezeu iar când citim Sfânta Scriptură, Dumnezeu vorbește cu noi.

Satana a ispitit pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după ce L-a dus pe Muntele Carantanei să Se arunce în prăpastie, cu citate din Sfânta Scriptură: “dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: «Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău»” (Matei 4,6).

Domnul Iisus Hristos îi răspunde tot cu citate din Sfânta Scriptură: “Iarăşi scris este: «Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul Tău»” (Matei 4,7). Iar noi, pentru că nu ne pricepem şi nici nu cunoaştem Sfânta Scriptură, să ne smerim şi să nu-i răspundem.

Cei care vor să înţeleagă Sfânta Scriptură să citească comentariile Sfintei Scripturi ale Sfinţilor Părinţi: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare… Dumnezeu a scris Sfânta Scriptură prin Sfinţi şi tot Dumnezeu o tâlcuieşte prin Sfinţi. Nu poate omul păcătos să tâlcuiască învăţătura dumnezeiască.

De ce se extind ereziile? Oamenii sunt trupeşti şi, datorită păcatelor, gândesc trupeşte. Marii eretici au putere de la diavolii arhiconi să rătăcească miliarde de oameni.

Sfinţii Gherasim de la Iordan şi Sfântul Ioanichie cel Mare au fost prinşi în tinereţile lor de erezii. De aceea să fugim şi noi de acest păcat al ereziilor.

Împăratul Constantin cel Mare i-a scris o epistolă Sfântului Alexandru, Patriarhul Alexandriei, cel care l-a dat în vileag pe ereticul Arie, îndemnându-l să înceteze cearta care strică pacea imperiului din pricina unor cuvinte deşarte. Dar, prin erezia lui Arie, era tăgăduită dumnezeirea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Părinţii care au participat la Sinoadele Ecumenice erau îndumnezeiţi şi purtători de Duhul Sfânt.

Învăţătura de credinţă ortodoxă este consemnnată pe scurt în Crezul Ortodox. Crezul nu este o poezie pe care trebuie s-o învăţăm pe de rost şi s-o rostim, ci trebuie să cunoaştem învăţătura fiecărui articol în parte.

Erezia este un păcat al minţii. Pare uşor să renunţi la ea. Dar dacă te-ai unit cu dracii cei mari şi mai puternici – dracii arhiconi, nu poţi să te smereşti. Ei te umflă în duhul mândriei şi al slavei deşarte şi nu te poţi smeri.

Dumnezeu pedepseşte pe erezarhi, după cum învaţă Sfântul Apostol Pavel: „Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni...  De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!  Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;  Asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.  Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.  Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,  grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,  Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;  Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac”  (Romani 1,21-32). Arie era un crunt desfrânat, Apolinaire era un mare precurvar.

Omul este creat persoană comunitară – în comuniune. El trebuie să se unească cu cineva:

1. Unirea cu Dumnezeu prin Harul Dumnezeiesc prezent în Sfintele Taine;
2. Unirea cu alţi oameni. Astfel, liderul - conducătorul, este un dictator care lucrează cu putere diavolească. Cinstea pe care trebuia omul s-o aducă lui Dumnezeu acesta o perverteşte şi o aduce dictatorului: Slavă Partidului pentru că ne-a creat condiţii, Slavă lui Stalin….
3. Unirea cu satana. Cei care îşi vând sufletul Satanei. Aceştia se unesc cu diavolii şi devin slujbaşi ai diavolui. În faţa Casei Albe, în Wachintoneste se află o statuie a lui Lucifert stand pe tron. Şi în România capitalistă a fost inaugurat într-un parc o statuie a Satanei.

Credinţa noastră trebuie să fe conformă cu învăţătura de credinţă ortodoxă. Biserica Ortodoxă trebuie să lupte pentru a scoate teoria evoluţionismul din şcoală.

Teoria evoluţionistă afirmă că omul se trage din maimuţă.

Genetica a desfiinţat ipoteza evoluţiei. A fost o ipoteză, neconfirmată de descoperirile paleontologice şi de genetică.

Cercetările oamenilor de ştiinţă din Chicago arată că diferenţele genetice dintre speţa umană şi maimuţă sunt mult mai mari decât s-a crezut până acum. Decalajul dintre cele două specii e atât de uriaş încât practic este cu neputinţă orice tip de convergenţă evolutivă între ele.

Convergenţa speciilor este imposibilă.

Potrivit profesorului Yoav Gilad, ale cărui cercetări se centrează pe studierea diferenţelor genetice dintre specii, între om şi maimuţă, la nivelul informaţiei ereditare, există deosebiri fundamentale. Savantul Universităţii de la Chicago a constatat în urma unor investigaţii recente că între tipul de exprimare genetică a omului, pe de o parte, şi a maimuţei sau ale celorlalte primate, pe de altă parte, există o discrepanţă imposibil de depăşit. Este vorba de procesul de transcriere a informaţiei ereditare care diferă substanţial de la o specie la alta, cu toate că are la bază aceleaşi principii genetice universale bazate pe ADN.

Geneticienii spun că structura ADN-ului este identică cu structura limbajului. Aceasta acţionează ca un cod – un sistem de comunicare moleculară la nivelul celulei.

Cercetările ştiinţifice demosntrează că modul de exprimare a omului prin textul genetic se deosebeşte capital de cel al primatelor. Şi ceea ce este important, prăpastia dintre aceste feluri de vorbire biologică nu se diminuează, ci creşte, fapt ce omoară pur şi simplu ipoteza evoluţiei. Diferenţa de text e ca între o simfonie şi un cântec de pahar.

Evoluţioniştii afirmă că există verigi intermediare la evoluţia unei specii superioare din alta inferioară.

Dar cercetările ştiinţifice arată că nu există verigi intermediare.

De altfel, de-a lungul timpului, problema originii omului a generat discuţii aprinse între evoluţionişti şi creaţionişti. Potrivit evoluţioniştilor, „homosapiens” ar fi provenit dintr-o specie de maimuţă printr-un proces de evoluţie lentă, de câteva milioane de ani, trecând prin mai multe „verigi intermediare”.

Pentru a-şi susţine ipoteza, evoluţioniştii apelează la „dovezi” paleontologice. Dar la o analiză mai atentă s-a constatat că fosilele considerate „verigi lipsă” între maimuţă şi om ori erau nişte falsuri grosolane (paleontologia este plină de astfel de măsluiri), ori sunt rodul unor interpretări eronate. Este celebru cazul omului din Neanderthal, considerat iniţial om-maimuţă, dovedit ulterior a fi tot un „homosapiens”.

Cu toate că mulţi evoluţionişti, sub presiunea realităţilor ştiinţifice, au acceptat la ora actuală faptul indubitabil că nu există fosile autentice ale „oamenilor-maimuţă”, ei mai speră încă să fie descoperite în viitor. Însă şi genetica, şi logica elementară le dă peste cap năzuinţele utopice.

Cercetarea comparativă a numărului de cromozomi la om şi maimuţă contrazice teoria evoluţionistă cu privire la originea fiinţei umane.

Absolut toate varietăţile de maimuţe au 48 de cromozomi, în timp ce omul are numai 46 cromozomi. În urma acestei discontinuităţi este efectiv imposibilă evoluţia continuă de la maimuţă la om, deoarece nu poate exista nicio specie de mamifer cu 46,5 cromozomi (sau alt număr neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi.

Există apărători ai ideilor evoluţioniste care, susţin că transformarea maimuţă-om s-ar fi realizat brusc, prin contopirea unor cromozomi ai maimuţei.

Dar aceştia sunt lipsiţi de cunoştinţe elementare referitoare la mutaţiile genetice şi „uită” că la mamifere nu este posibilă apariţia unui individ viabil şi fertil, care să prezinte o mutaţie atât de radicală.

Alţi sprijinitori ai umanizării maimuţei afirmă transformarea lentă (în milioane de ani) a mamiferului în om, concomitent cu transformarea cromozomială bruscă.

Însă, dacă admitem imposibilul că, printr-o minune, o maimuţă cu 48 de cromozomi ar fi dat naştere unui om cu 46 de cromozomi sau măcar unui semi-om cu 47 de cromozomi, se pune întrebarea: cu cine ar fi putut acesta să se unească ca să dea naştere la urmaşi? În niciun caz cu o maimuţă. Pentru că numărul diferit de cromozomi îi face incompatibili.

Ar fi fost, aşadar, necesară o nouă intervenţie miraculoasă. În acelaşi timp şi loc trebuia să apară un alt individ de sex opus, prezentând aceeaşi mutaţie, lucru imposibil ştiinţific. Ne vedem siliţi să împingem şirul minunilor cam departe! Şi pentru că evoluţioniştii susţin că toate speciile de vieţuitoare ar fi evoluat unele din altele, în marea diversitate a lumii vii ar trebui ca astfel de „miracole” să fie destul de frecvente. Dar, în pofida timpului îndelungat de observaţii sistematice în domeniu, până acum niciun caz de acest gen nu s-a descoperit.

Mai are rost să  căutăm ipoteticele „verigi intermediare”? Haideţi să fim realişti! Teoria evoluţionistă nu rezistă criticii. Mai cu seamă că ultimele descoperiri ale geneticii desfiinţează pur şi simplu ipoteza darwinistă a evoluţiei.

Omul are prin creația sa de către Dumnezeu: raţiune, cuvânt lăuntric, cuvânt rostit, intuiţie, creativitate, descoperire și conștiință. Niciodată o maimuţă nu va putea face o bicicletă, un autoturism, o rachetă care să zboare spre planeta martie, un smart-fon, o tabletă, un leoptop, nu va putea să construiască un accelerator de particole nucleare, să descopere fisiunea şi fuziunea nucleară, să zboare în spaţiul cosmic, să aibă descoperiri dumnezeieşti precum Sfântul Apostol Ioan - Apocalipsa… Aşa că, un pic de smerenie celor care cred că se trag din maimuţe. Astfel că din ADN de va apărea un om, din ADN de maimuţă va apărea o maimuţă, iar din AND de plantă va rezulta o plantă.

Un creştin ortodox a zis: 

– Părinte, a spus la televizor că un arhieolog evreu a descoperit Trupul lui Hristos. 

– Dacă l-a descoperit în Biserică, în Sfântul Potir, este foarte bine.

– Nu părinte. Într-un mormânt.

– Şi ce dacă a spus? Trebuie să fie adevărat?  

– Părinte, a spus la o emisiune ştiințifică, la TVR1.  

– Ştii Crezul ortodox? Ia spune-l!  

– Cred Într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul…  

– Nu zici bine.

– Dar cum?

– Cred într-unul televizor, mincinosul şi manipulatorul… La cine te închini în acela crezi.

Dacă nu vom participa în fiecare Duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie, dacă nu vom posti, nu vom face canonul de rugăciuni şi milostenii, dacă nu ne vom spovedi şi nu ne vom împărtăşi cu Harul Dumnezeiesc prezent în Sfintele Taine, dacă nu vom citi cărţi sfinte, şi nu  ne vom ruga, vom deveni pe zi ce trece mai trupeşti, mai păcătoşi, mai necredincioşi şi eretici. Numai Harul Dumnezeiesc ne poate ajuta şi întări să putem merge pe calea mântuirii, pentru că: „strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află” (Matei 7,14).

Lui Dumnezeu I se cuvine Slava, cinstea şi închinăciunea, și Sfântului Nicolae Velimirovici de unde m-am inspirat în această predică, în veci. Amin.

[1] La o Şcoală Generală, unde am predat ore de religie, pentru că preoţii nu vroiau să meargă, a fost binecuvântată să predea ore de religie ortodoxă o profesoară pentru a-şi completa numărutl de ore; a fost secretară de partid comunist şi nu avea nicio pregătire pentru a preda ore de religie ortodoxă şi nici credinţă. Acum, după 30 de ani, acei elevi sunt părinţi şi au copii care sunt elevi şi studiază ore de religie. Dar duhul păcatelor: necredinţa, indiferenţa părinţilor şi a educatorilor se transmite la copii.