Cleopa Cristian

Duminica a II-a din Potul Mare

Duminica a II - a din Postul Mare

Duminica slăbănogului

Duminica a doua din Postul Mare este a doua treaptă spre urcușul nostru duhovnicesc spre cer și învierea noastră duhovnicească.

Puterea credinţei celor mulţi.

Sfântul Ierah Grigorie Palama.

„Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” (Marcu 2,5).

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de putere şi de învăţături mântuitoare. Şi această putere harică a transmis-o episcopilor, preoţilor şi diaconilor prin Taina hirotoniei (I Timotei 4,14).

Astăzi vom vorbi despre puterea credinţei celor mulţi.

Mai mulţi cărbuni aprinşi dau mai multă căldură;

Mai multe lumânări aprinse dau mai multă lumină;

Mai mulţi credincioşi care se roagă dau mai multă credinţă.

Din Sfânta Evanghelie aflăm că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos se afla într-o casă în Capernaum şi învăţa. Era foarte multă lume în casă, încât nici pe pragul uşii nu mai era loc.

Patru prieteni au adus pe o targă un slăbănog, au desfăcut acoperişul casei şi au coborât targa cu omul slăbănog în mjillocul casei. În Capernaum, pentru că plouă foarte puţin, casele au acoperişul plat.

Domnul Iisus, văzând credinţa celor patru, a zis slăbănogului: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta” (Marcu 2,5). Şi slăbănogul a primit putere de la Dumnezeu, s-a vindecat, s-a ridicat din pat, a luat patul în spate şi a plecat. Mulţimea celor din casă, văzând această minune: „slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată” (Marcu 2-5-12).

Care este cauza bolilor? Cauza bolilor sunt păcatele.

Când protostrămoşii noştri Adam şi Eva au călcat porunca dumnezeiască, au pierdut Harul Dumnezeiesc, au devenit trupeşti, au fost alungaţi din Rai şi au fost blestemaţi să moară cu trupul. De ce? Pentru ca răutatea să nu fie fără de moarte.  Omul păcătos, dacă l-ar lăsa Dumnezeu să trăiască, ar păcătui la nesfârşit. De asemenea a fost blestemat şi pământul ca spini şi pălămidă să rodească, iar el în sudoarea feţei să îşi mănânce pâinea (Facerea 3, 17-18), până când trupul lui va muri şi se va întoarce în pământul din care a fost luat (Facerea 3, 19). Trupul omului căzut din Rai îmbătrâneşte şi moare – se descompune.  

Pentru ca să stingă patimile, omul trebuie să-şi muncească trupul.

Dacă însă omul face păcate, suferă, dacă continuă, se îmbolnăveşte şi dacă continuă moare. Indiferent de păcatele săvârşite: avorturi, desfrânări, băutură, fumat, droguri... Pentru că plata păcatului este moartea (Romani 6,23). Şi bătrâneţea este tot o boală. Adam a trăit 930 de ani iar Noe 950 de ani...

Iar când ne îmbolnăvim trebuie să luptăm cu cauzele bolilor, nu cu efectele. Spre exemplu, dacă fumăm facem cancer la plămâni. Este greşit să te lupţi cu efectul, adică cu cancerul. Trebuie să te lupţi să stingi patima fumatului. Unii fumători ar vrea să le dea doctorul o pastilă să se vindece de cancer şi datorită patimii fumatului, o ţigară.

Sfântul Nicolae Velimirovici dă exemplu cu un vierme care roade un pom. Noi astupăm o gaură, dar el face altele. Trebuie să scoatem viermele – patima.

Doctorul ne dă tratamente să ne vindecăm de ulcer la stomac, cauzat de băuturile alcoolice în exces, şi ne îmbolnăvim datorită consumului de pastile, de ciroză. Şi astfel tratamentul de ulcer reuşeşte, dar bolnavul moare de ciroză.

Pentru aceasta de orice boală am suferi, în primul rând trebuie să mergem să ne spovedim, apoi cu binecuvântarea duhovnicului să ne împărtăşim, să facem şi Sfântul Maslu. Iar dacă este de trebuinţă să mergem şi la doctor care are de la Dumnezeu darul tratării bolnavului. Pentru că doctorul tratează, iar Dumnezeu vindecă prin Harul Său Dumnezeiesc.

                                        *

Toți păcătuim dar avem Sfânta Taină a Spovedanie prin care ni se iartă păcatele și oprim căderea duhovnicească. Dacă mulți oameni păcătuiesc și nu se pocăiesc, Dumnezeu îngăduie pedepsele: potop, pandemii, cutremure, războaie...

M-a întrebat un creștin: - Părinte, o să fie bine? I-am răspuns: - Dacă o să fim buni, o să fie bine. Dacă suntem răi ne autopedepsim. Sfântul Apostol Iacob zice: „De unde vin războaiele, și de unde certurile dintre voi? Oare nu de aici din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?”(Iacob 4,1). Păcatele și răutățile din inimile oamenilor se înmulțesc și în lume fiind foarte multe probleme: etnice, religioase, financiare, teritoriale și militare se ajunge din nou la război. Scopul războaielor este reîmpărțirea teritorială și reducerea populației. După cel de al II-lea Război Mondial s-a împărțit din nou lumea și s-a stabilit prin tratate să nu se modifice granițele.

S-a creat O.N.U. în care cele cinci mari puteri: (SUA, U.R.S.S., China, Franța și Anglia aveau drept de veto). Dar în Yugoslavia, N.A.T.O. a atăcat fără acordul Rusiei și al Chinei.

Am întrebat un general: - Ce fac armatele acestor state? Mi-a răspuns: - Se pregătesc de război. Deci cel de al III-lea Război Mondial a început din Yugoslavia. De acolo s-a extins în Afganistan, Irak, Libia, Siria, Ucraina.

Un ucenic a întrebat pe Starețul lui: - Cum va fi în timpul celui de al III-lea Război Mondial? A răspuns bătrânul: - Va fi precum doi soldați, venind din direcții opuse pe o punte deasupra unei mari prăpastii. Dar nici unul nu va vrea să se smerească și să se întoarcă. Se vor lupta și vor cădea amândoi în prăpastie. Sfinții Părinții spun că Rusia va invada Turcia, Irakul, Iranul și Siria și vor ajunge în Israel. N.A.T.O. le va cere să se retragă, dar luptele vor continua și pentru că Rusia nu va putea face față cu armanentul clasic, va declanșa războiul nuclear. Atunci va interveni Dumnezeu care va trimite un duh de pace și va alunga duhul întunecat de mânie și răzbunare din inimile militarilor. Aceștia se vor lumina zicând: - Ce facem? Distrugem civilizația umană și pământul. După aceasta războiul va înceta. Rusia va rămâne numai cu teritoriile care îi aparțin până la Munții Urali (celelalte teritorii: Siberia, Crimeea, Kamceatka, Ucraina, Moldova... sunt ocupate). Mulți catolici, evrei și oameni de alte credințe se vor converti la ortodoxie văzând minunile care vor avea loc și va fi iarăși credință pe întreg pământ. Însă datorită împătimirii oamenilor și a ispitelor iarăși va urma căderea multora în păcate și pedeapsa dumnezeiască.

                                       *

Să revenim la cuvintele Sfintei Evanghelii.

Fariseii, auzind că Domnul Iisus Hristos îi iartă slăbănogului păcatele, gândesc în inima lor: „El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai Dumnezeu” (Marcu 2,7). Domnul Iisus, Care cunoaşte gândurile oamenilor (Marcu 2,8), le spune arătând în acelaşi timp puterea Sa dumnezeiască şi că El este Dumnezeu - Omul: „De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?  Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta”  (Marcu 2, 8-11). Astfel le arată fariseilor că pentru El Care este Dumnezeu Adevărat şi Om desăvârşit, este la fel de lesne să ierte păcatele cât şi să vindece.

Sunt şi vor apărea multe religii şi filozofii, dar toate sunt neputincioase în faţa morţii trupeşti şi a morţii duhovniceşti (iertarea păcatelor).

Numai Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat şi Om desăvârşit a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.

De ce a fost posibilă Învierea Domnului Iisus Hristos? Pentru că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat şi Om desăvârşit. Suferă şi moare ca Om, dar înviază ca un Dumnezeu Atotputernic.

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

Nici Mohamed, nici Buda, nici Confuciu, nici un alt conducător religios nu a înviat din morți și nici nu a înviat pe nimeni din morți.

Credinţa este smerenia minţii. Prin credinţă se deschide inima duhovnicească, prin rugăciune vine Harul Dumnezeiesc, iar fapta bună în slujirea aproapelui Îl asimilează.

Nădejdea în Dumnezeu face inima largă şi putem primi Harul Dumnezeiesc care ne ridică în lumea minunată, harică, a lui Dumnezeu.

Iar grija trupească îngustează mintea şi apoi inima duhovnicească şi nu mai putem primi Harul Dumnezeiesc. Şi din păcate mass-media (internet, televiziune, radio, presă...) lucrează asiduu la îngustarea minţilor omeneşti ca să pierdem Harul Dumnezeiesc.

Frica de Dumnezeu este un dar al Duhului Sfânt (Isaia 11,3), pe care îl primim pe măsura curăţirii inimii noastre duhovniceşti, dar care se perverteşte prin păcate. Dacă nu mă tem de Dumnezeu, de moartea duhovnicească şi de Înfricoşata Judecată, mă tem de oameni, de Covit 19, de prigoană, de război, de pecete, de diavoli, de suferinţă şi moarte trupească.

Dar viaţa şi moartea sunt în mâinile lui Dumnezeu.

Cum vom trăi fără pecete, fără cipuri, fără vaccinuri...? Cu credinţă şi nădejde în Dumnezeu. Duhul Sfânt, prin Sfântul Proroc Ieremia spune: „Blestemat este omul care se încrede în om...” (Ieremia 17,5), iar prin Sfântul Proroc David zice: „Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire”  (Psalm 3,145).

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când Se înălţa la cer, le spune ucenicilor: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28,20). Dumnezeu va fi cu noi dacă vom păzi toate câte ne-a poruncit.

Din această Evanghelie aflăm că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos:

1. cunoaşte inimile oamenilor;
2. iartă păcatele;
3. vindecă trupul celui bolnav numai cu cuvântul.

Aceste haruri şi puteri dumnezeieşti le-a dat prin pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime şi Sfinţilor Săi Apostoli iar aceştia le-au transmis prin Taina Hirotoniei episcopilor şi preoţilor până în zilele noastre.

Şi frăţiile voastre aveţi acasă bolnavi trupeşte dar şi sufleteşte, care se închină la idolul bal (fotbal, handbal... la tembelizor) pe care îi aduceţi în inimile voastre duhovniceşti la Biserică, unde preoţii se roagă la Sfintele Slujbe împreună cu frăţiile voastre pentru iertarea păcatelor şi vindecare.

De ce venim la Biserică să participăm la Sfintele slujbe şi în special la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie?

1. În primul rând ca să ne schimbăm viaţa noastră păcătoasă prin pocăinţă şi ajutorul Harului Dumnezeiesc.
2. Să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate cele de folos pentru mântuire ni se vor adăuga nouă (Luca 12,31);
3. Ne rugăm să ne împlinească Dumnezeu rugăciunile cele mântuitoare. Nu cerem să ne fie bine, ci să fim buni, curaţi, milostivi...

În Biserică ne rugăm împreună cu slujitorii Sfintelor Altare. Suntem în comuniune şi fiecare participă la sfintele slujbe cu darurile pe care le are de la Dumnezeu: unul este mai smerit, altul mai postitor, altul mai rugător... Astfel rugăciunile credincioşilor se unesc cu cele ale slujitorilor Sfintelor Altare şi se înalţă ca tămâia la Dumnezeu.

În Sfânta Biserică ne rugăm în comuniune.

Sfântul Apostol Petru era închis în temniţă, legat cu lanţuri şi păzit de patru străji a câte patru ostaşi. „Dar se făceau rugăciuni de către Biserică. Îngerul l-a deşteptat: scoală-te degrabă! Lanţurile i-au căzut de la mâini... Poarta cetăţii s-a deschis singură.... Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe Îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului Iudeilor” (Faptele Ap. 12,4-11). Pentru că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele lui Dumnezeu, acolo este şi Dumnezeu în mijlocul lor  (Matei 18,20).

Rugăciuni în comun

1. Sfânta Liturghie, în timpul căreia se prefac Cinstitele Daruri în Însuşi Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Fără Sfânta LIturghie nu avem Sfânta Împărtăşanie şi nu ne putem uni mistic cu Hristos pentru a ne mântui. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.  Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6,53-55). Numai Harul Dumnezeiesc ne întăreşte în credinţă, ne curăţeşte de păcate, ne luminează, ne îndumnezeieşte şi ne mântuieşte.

La Sfânta Liturghie se scot miride şi se fac rugăciuni şi dezlegări pentru iertarea păcatelor celor mutaţi la viaţa cea veşnică. Multe suflete sunt scoase din Iad prin Jertfa Sfintei Liturghii.

Sunt creştini care spun că se roagă acasă. Rugăciunea de acasă se face cu duhul nostru care nu este curat. Dar la Biserică primim Harul şi învăţătura dumnezeiască iar acasă facem exerciţii ca să-l asimilăm. Nu aveți acasă preot ca să săvârșească Sfânta Liturghie, să vă spovedească, să vă dezlege păcatele și să vă împărtășească)

1. II. Sfântul Maslu. Este cea mai puternică rugăciune pentru cei bolnavi. Sfântul Apostol Iacob spune: „rugăciunea credinței va tămădui pe cei bolnavi și de vor fi făcut păcate, li se vor ierta” (Iacob 5,15). De asemenea se citesc Moliftele Sfântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur pentru izgonirea demonilor.

Creştinul ortodox trebuie să aibă o viaţă liturgică. Creştinismul ortodox nu este formalism.

Trebuie să avem o viaţă Liturgică, în sărbători şi duminici, să participăm la Sfânta Liturghie pentru ca să înviem duhovniceşte din moartea păcatelor. În fiecare clipă a vieţii greşim cu gândul, cu cuvântul cu fapta, cu voie sau fără de voie, murim duhovniceşte. La Sfânta Liturghie, se pogoară în timpul Epiclezei - rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt rostită de preot - Harul Duhului Sfânt peste cei prezenţi în Biserică şi peste Cinstitele Daruri. Astfel, Harul Dumnezeiesc ne curăţeşte de păcate, ne întăreşte. Dumnezeu ştie ce ispite şi probleme vom avea în săptămâna care urmează şi ne va ajuta.

Am întrebat un doctor dacă participă la Sfânta Liturghie. Mi-a răspuns:

– Părinte, am fost şi am vizitat, Mănăstirile Frăsinei, Tismana, Sihăstria Neamţ... 

– Nu ajungeaţi doctor dacă numai vizitaţi Facultatea de Medicină şi nu ajungeaţi chirurg dacă nu mergeaţi zilnic la spital, nu învăţaţi şi nu operaţi. Nici Împărăţia Cerurilor nu o dobândim numai dacă vizităm din când în când Biserica.

O mamă a întrebat: 

– Părinte, am dus de mică copila la biserică, am spovedit-o şi împărtăşit-o, dar când a plecat în jungla vieţii, la facultate, a căzut în păcate şi acum nu mai vrea să audă de Dumnezeu, de Biserică. De ce? Unde am greşit?

– I-ai dat arme dar nu ai învăţat-o să lupte, pentru că nici tu nu ştii. Creştinii ortodocşi au arme de care se cutremură tot iadul: pocăinţa, smerenia, ascultarea, Spovedania, Sfânta Împărtăşanie, postul, milostenia, rugăciunea lăuntrică... Dar nu ştiu ce arme au şi nici cum să le folosească.

Soția îi spune soțului:

 – Hai la Biserică să ne spovedim și să ne împărtășim pentru că este Postul Mare.

–  Roagă-te și pentru mine. Mă duc la meci că este finala Cupei.  

– Când a murit și a fost dus la Judecată a fost întrebat:

– De ce nu ai fost la Biserică, de ce nu te-ai spovedit și nu te-ai împărtășit?

– A fost soția și s-a rugat pentru mine.

– Așa este. Iar acum ea stă în Rai și pentru tine.

Nu venim la Biserică numai când ne doare capul, avem necazuri sau probleme financiare, ci pentru ca să ne mântuim. De aceea Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos zice: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,33).

Sfântul Ierarh Grigorie Palama

Mare ierarh al Bisericii, practicant şi dascăl al rugăciunii inimii, care a trăit în secolul al IX -  lea şi care a avut şapte fraţi care au ajuns sfinţi canonizaţi de Biserica Ortodoxă. Sfintele lui moaşte întregi se află în Caterdala Mitropolitană din Tesalonic. Este dascăl şi învăţător al Harului Dumnezeiesc – energiilor dumnezeieşti necreate. Dumnezeu Se împărtăşeşte oamenilor prin Harul Său Dumnezeiesc – energie dumnezeiască necreată, nu din Fiinţa Sa. Plantele nu se hrănesc din Soare ci cu razele solare. (Fotosinteza este procesul în care energia luminoasă este transformată în frunză în energie chimică pentru a fabrica nutreţii. Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către plantele verzi).

Postul Mare nu este o perioadă de înfometare ci pentru pocăinţă şi rugăciune, ca să putem primi Harul Dumnezeiesc şi să înviem duhovniceşte.

Pe măsura golirii inimii duhovniceşti, de păcate, vom putea primi mai mult Har Dumnezeiesc.

Aceasta este Duminica Harului Dumnezeiesc, care este prezenţa harică a lui Dumnezeu în cei îndumnezeiţi şi sfinţi. Sfinţii se pictează cu aureolă în jurul capului, arătând astfel că au dobândit Harul Dumnezeiesc – lumina dumnezeiască necreată.

Lui Dumnezeu i se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, Sfântului Nicolae Velimirovici și părintelui arhim. Ilie Cleopa de unde m-am inspirat în această predică, în veci. Amin.