Păcatele desfrânării
Păcatele desfrânării
Cumplitele rătăciri ale adolescenţei
(Î): Cum ispitesc diavolii pe tineri?
(R): Din copilărie, diavolii ispitesc foarte mult cu păcatul desfrânării pe tineri.
Astfel diavolul are mult câştig din aceasta, înnegrind sufletele şi trupurile cele curate, ruinând averi mari, pustiind ţări, despărţind familii, ducându-i pe unii la furt, crimă, minciună, la vrăjitorie şi, pe scurt, la toate răutăţile.
Adolescenţa este cea mai tumultuoasă perioadă a vieţii, mai ales acum când majoritatea tinerilor se spurcă cu păcatele desfrâului.
Băieţii timizi faţă de fete sau invers, încep cu păcatul malahiei sau onaniei (săvârşit atât de băieţi cât şi de fete). Malahia este numită de Sfinţii Părinţi şi „curvia cu diavolul”. De la acest păcat mulţi se îmbolnăvesc mintal, iar alţii se demonizează. Astăzi majoritatea adolescenţilor practică desfrânarea ca pe o modă, cu una sau mai multe persoane, sau ca o căsătorie de probă. Şi mai mult, fac tot felul de orgii şi perversiuni, adică sodomie şi gomorie.
Iar Sfântul Ioan Scărarul spune că focul desfrânării: „începe atunci când diavolul vrea să lege pe unii de alţii cu o legătură urâtă, ca să încerce amândouă părţile”.[1]
Sunt cazuri în care unii se roagă pentru alţii sub influenţa duhului desfrânării: „Să nu te amăgeşti pe tine, o, tinere! Am văzut pe unii rugându-se din suflet pentru cei iubiţi de ei. Aceştia, mişcaţi de curvie, socoteau că împlinesc o lege a iubirii”.[2]
(Î): Care sunt consecinţele săvârşirii păcatelor desfrânării de către tineri?
(R): Toţi cei ce săvârşesc păcatele acestea se coboară sub nivelul dobitocesc şi pedeapsa dumnezeiască îi aşteaptă pe unii ca aceştia, după cum spune Sfânta Scriptură că pe desfrânaţi şi pe prea-desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu şi îi va arde „în focul cel veşnic” (Matei 25, 41). De aici apar şi sumedenii de ucideri de copii, atât prin avorturi, cât şi prin folosirea anticoncepţionalelor şi a steriletului.
Legăturile trupeşti sunt pentru naşterea de prunci, dar omul păcătos şi pătimaş şi-a făcut din aceasta o plăcere păcătoasă a vieţii, căzând astfel sub condiţia animalică (Psalm 48,12).
Cel mai grav este faptul că mulţi creştini se spurcă cu aceste păcate din copilărie, de la 10-14 ani, lucru la care contribuie din plin, familia, şcoala, societatea, mass-media, presa, televiziunea, internetul şi anturajul. Ajung astfel să se netrebnicească, să nu mai fie în stare să intre pe făgaşul firesc al existenţei umane, ca să-şi întemeieze o familie, să se integreze în societate.
Cel care ajută şi la căderea altuia în păcate mai mare pedeapsă va primi de la Dumnezeu: „E de plâns cel ce cade; dar mai de plâns e cel ce pricinuieşte şi căderea altuia. Pentru că el poartă povara ambelor căderi şi a plăcerii (păcătoase n.tr.) celuilalt”.[3]
Alţi tineri nu numai că păcătuiesc, dar se laudă cu păcatele desfrânării: „Există pătimaş mai pătimaş decât pătimaşul. E cel ce îşi face cunoscute murdăriile sale cu plăcere şi cu dulce împătimire de ele”.[4]
Toţi cei ce favorizează aceste păcate prin diferite mijloace, influenţând omenirea şi conducând-o spre Sodoma şi Gomora, fie instituţiile statului, fie mass-media (televiziune, internet, presă, radio, literatură etc.), regizori, actorii, cântăreţii, creatorii de modă, medicii, psihologii şi, ce este mai grav, învăţătorii şi profesorii care predau ore de educaţie sexuală, să se cutremure auzind ceea ce le zice Dumnezeu: „Cu neputinţă este să nu vină smintelile; dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici” (Luca 17, 1-2).
Dumnezeu este îndelung răbdător, dar nu va întârzia cu pedeapsa. Să fie cu luare-aminte toţi cei care fac astfel de fărădelegi la pedeapsa lui Dumnezeu care a venit asupra cetăţilor Sodoma şi Gomora (Facerea 19, 24-25).
Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi bine plăcut şi desăvârşit” (Romani 12,2; Efeseni 4,23). „Zic, dar: în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi” (Galateni 5,16-17).
Sfântul Antonie cel Mare ne spune că: „va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi, când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.[5]
Iar Sfântul Nil, Izvorâtorul de Mir, zice că, în vremurile de apoi, datorită păcatelor: „Nu se va mai cunoaşte ce este frate şi soră, tată sau mamă; fiul se va împreuna cu mama lui şi nu vor cunoaşte Taina Cununiei, numai vor avea o aprindere spre desfrânare, ca la Sodoma şi Gomora, şi la cele mai rele. Că fratele va avea pe sora sa de soţie, va omorî fiul pe tatăl său, ca să facă desfrânare în voie cu mama sa şi alte multe răutăţi se vor face şi, cu cât vor spori răutăţile, cu atâta nerodire se va face.
Adevărul este Întruparea Mântuitorului Hristos şi propovăduirea Evangheliei, iar minciuna este arătarea lui antihrist şi împărăţia care va să aducă lipsa şi pierzarea în lume.
În vremurile de apoi, oamenii vor umbla despuiaţi şi vor face desfrânare, gomorie şi sodomie ca animalele, pe drumuri, în văzul lumii”.
În vremurile antihristice, păcatele împotriva firii vor deveni ca fireşti, fiind îngăduite şi legalizate pentru că majoritatea oamenilor celor păcătoşi vor face politica şi legile, fără a mai ţine seama de poruncile dumnezeieşti.
În Franţa, este de 20 de ani legalizată căsătoria între frate şi soră, iar 80 % din francezi s-au declarat atei. Incestul este legalizat şi în Turcia, Portugalia, Japonia, Argentina, Olanda şi Elveţia. În Olanda, ţară cu mare toleranţă faţă de homosexuali şi lesbiene, există în Parlament un partid pedofilar, care continuă revoluţia sexuală, prin iniţiative de legalizarea a pedofiliei. În S.U.A., 10% din bărbaţi sunt homosexuali şi 5 % din femei sunt lesbiene, fiind legalizată căsătoria între persoanele de acelaşi sex în toate cele 50 de state. În Las Vegas, 65 % dintre oameni sunt homosexuali, iar în alte mari oraşe, precum San Francisco, o treime din populaţie este homosexuală. În multe ţări din Apus este legalizată căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex (lesbiene şi homosexuali), legături păcătoase cu animalele, legături păcătoase cu morții, schimbarea de sex, eutanasia, avortul cu o zi înainte de naștere, uciderea copilului născut la două săptămâni după naștere, educația sexuală (nu igenă ci sodomie și gomorie ca să nu rămână fetițele gravide), prostituția.
Sunt duhovnici[6] care spun că atunci când vor ajunge la putere (în politică, finanţe, economie, religie, armată...) copiii care, după anii 2000-2010 au fost îndobitociţi, spurcaţi şi stricaţi prin păcatele desfrânării, va veni sfârşitul acestei lumi.
Atunci când păcatele împotriva firii şi ereziile se vor înmulţi pe pământ, lumea, ajungând în situaţia cetăţilor Sodoma şi Gomora, Dumnezeu va pune atunci capăt lumii păcătoase.
Sfântul Apostol Petru scrie: „Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit. Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea zi de zi, chinuia sufletul său cel drept din pricina faptelor lor nelegiuite; Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. Şi mai vârtos, pe cei ce umblă după imboldurile cărnii, în pofte spurcate… (II Petru 2, 6-10).
Antihristul este şi gânditor şi simţitor.
Simţitor, va veni la vremea rânduită să săvârşească necredinţa şi fărădelegile lumii, precum Domnul a plinit toată dreptatea şi a ridicat fărădelegile lumii.
Gânditor, antihrist se află şi acum în lume şi dintru început, de când a căzut din starea lui, şi lucrează răutatea lui.
A amăgit pe oameni cu multa grijă a celor deşarte şi i-a făcut nesimţitori; fac desfrânare, prea-desfrânare, păcatul sodomiei săvârşesc, s-au dedat la neguţătoriile cele trupeşti, mâncând şi bând, uitând pe Dumnezeu.
Pedeapsa păcatului
Un creştin ortodox căsătorit s-a asigurat că nu-l vede nimeni şi a desfrânat cu o femeie.
Când a plecat spre casă, o viespe a venit ca un avion supersonic de vânătoare şi l-a înţepat în vena jugulară. A murit după două minute.
Păcate peste fire
A întrebat părintele pe o femeie divorţată cu doi copii care avea un prieten şi trăia cu el:
(P): Faceţi păcate peste fire (sex oral, sodomie)?
(F): Foarte multă lume face.
(P): Dar ştii că te duci în adâncul Iadului? Nu ţi-e scârbă?
(F): Părinte, m-am obişnuit. Îl iubesc.
(P): Ceea ce simţi nu este dragoste firească, curată, ci plăcerea sexuală, care este pusă în om numai pentru zămislire-însămânţare. Dar oamenii, fiind morţi duhovniceşte, nemaiavând dragoste firească curată sau duhovnicească, care le dă bucuria firească şi duhovnicească, şi inima fiindu-le seacă, caută s-o umple cu această plăcere. Domnul nostru Iisus Hristos spune: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10,37). Nu trebuie să accepţi să faci păcate cu soţul sau cu prietenul, pentru că îl iubeşti pe Dumnezeu şi vrei să te mântuieşti şi tu şi el.
(F): Ce să fac?
(P): Te spovedeşti, primeşti canon şi te opreşti de la desfrânare şi sex oral. Dacă te respectă, să te ceară în căsătorie şi să trăiţi creştineşte ca să vă mântuiţi. Dacă nu vrea, înseamnă că are nevoie de tine pentru să-şi împlini poftele sexuale. Şi atunci de ce să mai accepţi prietenia cu el? Să faci păcate şi să te duci în adâncul iadului?
(F): Este greu femeii singură, părinte.
(P): Într-adevăr, femeia caută un stăpân în sensul bun al cuvântului, (Facerea 3,16) însă nădejdea trebuie să fie la Dumnezeu. Duhul Sfânt ne spune prin Sfântul Proroc Ieremia „Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul” (Ieremia 17,5). Dacă vei duce o viaţă creştinească, Dumnezeu te va întări, îţi va da bucurii duhovniceşti. Mai ai şi copii de care trebuie să te ocupi, să-i educi creştineşte. Ei îţi vor dărui dragostea lor firească, curată.
Trebuie să reţii că, datorită legăturii care există între părinţi şi copii, aceste păcate se răsfrâng şi asupra copiilor tăi. Să nu te miri dacă într-o zi vei afla că şi copiii tăi fac astfel de păcate.
(F): Părinte, poate devine şi el credincios.
(P): Numai cu ajutorul Harului Dumnezeiesc poţi să ajuţi să devină un om păcătos, credincios. Pentru că drac pe drac nu se scoate „şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15,14).
Nu trebuie să te duci în adâncul iadului prin păcate ca să-l ajuţi. Pentru că nu mai poţi ieşi nici tu. Dacă trăieşti creştineşte şi el te iubeşte, îl vei ajuta să iasă cu ajutorul lui Dumnezeu din iadul păcatelor. Deci cununie religioasă şi oprirea de la păcate. Nu accepţi din „dragoste” păcatele ca să nu te părăsească.
Cine divorţează după ce s-a cununat religios, ia o altă cruce. Şi dacă nu a putut duce pe cea iniţială, cum va duce două. Este amăgire.
Sfântul Apostol Pavel spune „Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână” (I Corinteni 7,20). Eşti fecioară, rămâi fecioară şi urmăreşti mântuirea şi desăvârşirea, eşti căsătorit, duci crucea căsătoriei, eşti divorţată, duci această cruce.
(F): Mulţi oameni şi creştini fac sex oral săvârşesc felurite păcate.
(P): Pe noi ne interesează mântuirea, ce spune Dumnezeu să facem, nu ce spun şi ce fac oamenii păcătoşi.
Dar ţi-ai stricat sufletul, mintea şi trupul prin păcate şi nu înţelegi. Mintea ta a coborât la nivelul sexului bărbatului şi, din punct de vedere duhovnicesc, în adâncul iadului, şi de aceea nu înţelegi. Ai ajuns curvă ordinară şi proastă. Prin aceste păcate grăbeşti pedeapsa lui Dumnezeu, focul războiului şi sfârşitul lumii.
Părinţi disperaţi
Au venit la mănăstire părinţii unui băiat de 23 de ani care au spus:
(Î): Părinte, de când fiul nostru trăieşte cu o fată, a devenit nervos, se ceartă cu noi, nu ne mai respectă.
(R): Când bărbatul desfrânează cu o femeie, trece sub puterea duhului desfrânării femeii şi „îi ia femeia respectivă minţile”, nu mai respectă pe mamă, pe tată. Iar dacă este căsătorit, nu mai respectă şi nu mai iubeşte soţia şi copiii şi cheltuieşte banii cu curva.
(Î): Ce putem face?
(R): Să ne rugăm pentru el, să-i arătăm dragostea noastră, să avem răbdare ca să înţeleagă că dragostea de mamă, de tată, de soţie, de copii este diferită de plăcerea desfrânării.
Blestematele filme ale desfrânării
(Î): De ce spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan că: „lumea întreagă zace sub puterea celui-rău” (I Ioan 5, 19).
(R): Lumea păcătoasă este condusă şi lucrează cu duhurile mândriei, ale slavei deşarte, ale iubirii de bani, ale minciunii, ale înşelăciunii, ale mâniei, ale desfrânării etc. Aceste duhuri diavoleşti fac ca inima creştinului să fie plină de pofte şi de păcate. Când mintea este întunecată de păcate, omul este condus de diavoli şi fiara din om se dezlănţuie să-şi împlinească poftele, săvârşind păcate mari, împotriva firii. În aceste momente blestemate, bestia din om nu mai ţine seama de legi şi de pedepse, ci caută prilejul ca să-şi împlinească poftele.
(Î): Ce se întâmplă cu cei care vizionează filme desfrânate?
(R): Prin vizionarea filmelor pornografice şi desfrânate, în familie şi în sălile de spectacole, duhurile desfrânării pătrund prin vedere şi auz în sufletul şi în inima spectatorului. În timpul vizionării, cât şi după vizionarea unor astfel de filme blestemate, părinţii şi copiii, rudele şi prietenii şi ceilalţi spectatori, păcătuiesc între ei, cu sufletul şi cu duhul. În acelaşi timp, diavolii lucrează asiduu, străduindu-se să câştige voinţa oamenilor, pentru a săvârşi astfel de păcate. Păcătuind de mai multe ori cu sufletul şi cu duhul, bestia din om se va slobozi, să săvârşească păcatele cu trupul.
Când oamenii privesc cu plăcere la astfel de filme, este un semn că ei păcătuiesc între ei cu sufletul şi cu duhul. Dacă omul ar urî sau ar dispreţui astfel de fapte filmate sau reale, este un semn că sufletul său este sănătos şi nu desfrânat. Deci păcatele împotriva firii, se săvârşesc, în principal, datorită poftelor neînfrânate, stârnite de patimile din om, prin urmărirea unor fapte, sau filme, sau ascultarea unor melodii, ori citirea unor cărţi sau reviste desfrânate, sau pornografice. Poftele desfrânării se măresc atunci când se săvârşesc în grup, între mai mulţi oameni.
După o zi de lucru într-un mediu viciat de păcate, creştinii, în loc să meargă la biserică să se roage sau să citească cărţi sfinte, pentru a-şi curăţi sufletul de păcate, urmăresc filme şi emisiuni de “varietăţi”, care, în marea lor majoritate, au secvenţe desfrânate, pornografice şi imorale. În aceste momente blestemate, legăturile sufleteşti care există între soţ şi soţie, părinţi şi copii, fac ca aceştia să desfrâneze cu sufletul şi cu duhul. Păcătuind de mai multe ori cu sufletul şi cu duhul, vor ajunge în momentul slobozirii fiarelor din ei, să săvârşească păcatele cu trupul (homosexualitate, perversiuni, desfrânări, violuri…).
Prin imaginile desfrânate şi pornografice, păcatele pătrund din exterior, prin ochi, în mintea omului, şi de aici, stârnesc trupurile spre păcate. Acesta este scopul principal urmărit de diavoli, prin regizorii de filme desfrânate. Faptul că telespectatorii desfrânează cu sufletul şi cu duhul în aceste momente blestemate, se poate observa de la căldura desfrânării pe care o au în aceste momente trupurile lor. Iar în mintea lor revin adesea imagini desfrânate din filme sau din realitate.
(Î): Ce influenţă au asupra telespectatorilor transmiterea filmelor desfrânate prin televiziune-satelit şi internet?
(R): În aceste vremuri, prin intermediul mass-media, se propagă păcatele în lume (t.v. satelit, internet, radio etc.). De exemplu, dacă urmărim păcatele care se transmit prin tv-satelit, prin legăturile sufleteşti care sunt între oameni (I Corinteni 12, 27), păcătuim cu gândul, cu imaginaţia şi cu duhul cu telespectatori care se află în alte părţi ale lumii şi pe care nu-i putem cunoaşte în acele momente şi care urmăresc împreună cu noi aceste emisiuni. Grav este că antrenăm în această cavalcadă a desfrânării şi pe proprii noştri copii.
Aceste păcate sunt mai mari şi mai grave, dacă sunt săvârşite de clerul ortodox.
(Î): Care sunt consecinţele?
(R): După o perioadă de timp în care se săvârşesc păcate, diavolii vor câştiga teren în inimile cetăţenilor ţării şi se va forma un duh diavolesc, care va acţiona asupra voinţei oamenilor, să accepte, să ceară şi să facă legi, pentru “drepturile” acestor păcate. Astfel de fapte vor fi acceptate ca fireşti, iar în statul demonocratic, se vor căsători legal la primărie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie şi frate cu soră. Familia păcătoasă îşi va creşte copiii în duhul acestor păcate, ajungându-se, după o perioadă de timp în situaţia cetăţilor Sodoma şi Gomora.[7]
În ultimul timp, în aceste state, legile sunt după păcatele şi poftele alegătorilor şi nu după Poruncile Dumnezeieşti. Prorocirile şi istoria lumii arată însă că astfel de societăţi se autodistrug prin boli, cataclisme şi războaie, îngăduite de Dumnezeu pentru stârpirea răului în lume.
Un exemplu concludent este preşedintele unei superputeri, care a fost demascat prin probe, în faţa întregii lumi, ca pervers sexual, dar a rămas la conducerea ţării, fiind susţinut de majoritatea cetăţenilor, pentru reuşita reformelor economice.
Astfel, în scurt timp, numărul mare de cetăţeni păcătoşi, conduşi de diavoli, pot influenţa, din punct de vedere moral, legile după care se guvernează ţara lor şi după care ar vrea să fie guvernate şi celelalte state. Iată aşa se face că, după o zi de lucru, în care au fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu daruri sufleteşti şi bunătăţi pământeşti, creştinii, în loc să aducă lui Dumnezeu jertfa plăcută a rugăciunii, înalţă la cer duhoarea desfrânării.
(Î): Cum putem să rezistăm la aceste ispite?
(R): Pentru a nu fi prinşi de duhurile acestor patimi, trebuie să participăm regulat la Sfânta Liturghie, să ne spovedim, să ne împărtăşim, să postim, să facem milostenie, să ne rugăm, să facem celelalte fapte bune creştine şi în special să nu ne uităm la astfel de filme şi secvenţe.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). Să slujim şi să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne curăţească, să ne întărească şi să ne apere de toată răutatea diavolilor şi a oamenilor păcătoşi.
(Î): De ce cad tinerii în astfel de blestemate păcate?
(R): Unii dintre oamenii aflaţi la putere, fiind slujitori ai diavolilor, permit educaţia pornografică a tineretului, ajutaţi fiind şi de înclinaţiile adolescenţilor spre aceste pofte blestemate, prin televiziune, filme, radio, presă, literatură, prin educaţia din şcoli, prin viaţa imorală din familie.
Trist este şi faptul că sunt familii care umblă despuiate şi au legături trupeşti de faţă cu copiii, în casă, pe plajă, în baie, motivând că astfel îi educă şi le satisface curiozitatea. Astfel, mulţi părinţi din ziua de astăzi sunt mai răi decât diavolii, pentru că ei înşişi se fac ucigaşii sufletelor copiilor lor. În loc să-i ducă regulat la Biserică, să-i spovedească, să-i împărtăşească, să-i înveţe să se roage, să-i învețe să lupte cu ispitele și păcatele, să citească cărţi sfinte, să-i ducă în vacanţe în pelerinaje, la mănăstiri, ca să stea de vorbă cu părinţii duhovniceşti şi astfel să se întărească în credinţă şi să le hrănească sufletele cu Harul Duhului Sfânt, îi duc la discoteci, la filme desfrânate, le oferă cărţi desfrânate, reviste pornografice.
Ce se va întâmpla după aceasta? Copilul, având mintea întunecată şi inima plină de pofta desfrânării, va imagina, va visa, va dori şi se va gândi, cum să-şi împlinească această poftă. La început, el va păcătui cu gândul, după aceasta cu imaginaţia şi apoi va face cu fapta desfrânări şi alte blestemăţii. El îşi va strica fecioria şi va da drumul la diavolii desfrânării în trupul şi sufletul său, care îl vor lupta neîncetat, cu această blestemată şi spurcată poftă. Iar ca să scoată pe aceşti diavoli din sine, multă osteneală şi durere îl aşteaptă. Sfântul Apostol Pavel ne învaţă: ”Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său” (I Corinteni 6, 18). „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi” (I Corinteni 3, 17).
Sfârşitul lumii va fi atunci când păcatele perversiunilor sexuale, ale desfrânării, ale incestului, ale pedofiliei, ale ereziilor, se vor înmulţi, lumea ajungând astfel o nouă Sodoma şi Gomora. Atunci Dumnezeu va pune capăt acestei lumi păcătoase.
De aceea Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Zic, dar: în Duhul să umblaţi, şi să nu împliniţi pofta trupului. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi” (Galateni 5, 16-17).
(Î): Ce poate face statul împotriva unor astfel de fiare slobozite?
(R): În cel mai bun caz, dacă nu le acordă “drepturi”, să constate faptele şi să le sancţioneze. De cele mai multe ori, prin legile pe care le aprobă şi “drepturile” pe care le acordă, statul ajută la săvârşirea unor păcate atât de mari. Când oamenii-fiară vor fi numeroşi, parlamentarii vor face legi care să apere “drepturile acestor fiare”, pentru că cine se aseamănă, se adună şi se alege.
[1] Sfântul Ioan Scăraru, Scara Raiului, Despre curăţia şi neprihănirea (castitatea) nestricăcioasă, agonisită de cei stricăcioşi, prin osteneli şi sudori, Cuv. 41, E.I.B.M. al B.O.R., 1980, p. 232.
[2] Ibidem, p.234.
[3] Ibidem, p. 226.
[4] Ibidem, p. 246.
[5]Pateric Egiptean, Editura Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, 1990, p.12.
[6] Aceste lucruri au fost spuse în anul 2002.
[7] În campania electorală din 2012, preşedintele american B. O. s-a pronunţat pentru legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, pentru că persoanele care aparţin acestei minorităţi au relaţii monogame foarte solide. (Prin aceasta, va obţine câteva milioane de voturi în plus de la homosexuali şi simpatizanţii acestora). Peste 50% din americani se declarau pentru căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex. În anul 2012, în S.U.A, în 9 state, erau încuviinţate căsătoriile între persoanele de acelaşi sex.