Spovedania, Împărtășania
Spovedania
A întrebat un credincios:
(Î):Părinte, unde este bine să ne spovedim: la preotul paroh sau la duhovnicul mănăstirii?
(R): Preotul paroh răspunde de voi şi va fi martor la Înfricoşata Judecată. Sfinţia Sa vă botează, vă cunună, vă spovedeşte, vă împărtăşeşte, vă îngroapă, vă cunoaşte de mici.
Dacă vreţi să vă spovediţi la mănăstire, trebuie să aveţi binecuvântarea preotului paroh. Este bine însă să rămâneţi tot la parohie. Mănăstirile sunt în prima linie în lupta duhovnicească, canoane mai aspre, rugăciune şi înfrânare mai multă, se străduiesc să se despătimească şi pentru desăvârşire. Şi puţini sunt creştinii care vor să meargă cu mănăstirea la cer prin spovedanie, post, înfrânare, Sfânta Împărtăşanie, Privegheri şi Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători până la sfârşitul vieţii.
(Î): Cei căsătoriţi trebuie să se spovedească la acelaşi duhovnic?
(R): Cei căsătoriţi trebuie să se spovedească la acelaşi duhovnic, fie paroh, fie duhovnic de la mănăstire, pentru că altfel vor avea viteze diferite pe calea mântuirii. Deci sunt multe probleme. De aceea trebuie să ispitiţi şi să vedeţi dacă puteţi merge împreună cu mănăstirea până la sfârşitul vieţii. Nu este bine ca soţia să se spovedească la preotul paroh, iar soţul la duhovnicul de la mănăstire. Spre exemplu, în legătură cu înfrânarea trupească pot fi date, canoane diferite.
(Î): Cum să ne spovedim?
(R): Înainte de spovedanie, să cereţi binecuvântarea duhovnicului ca să vă descopere Dumnezeu păcatele. Când facem curăţenie într-o cameră nu începem deodată peste tot. Apoi, să vă cercetaţi cu atenţie păcatele după îndrumarul de spovedanie al mirenilor. Să citiţi şi rugăciunile înainte de spovedanie.
Lipsa marilor duhovnici
(Î): Duhovnici mari sunt foarte puţini.
(R): „Marea dramă a adevăratei şi Sfintei Ortodoxii este lipsa ţipătoare a duhovnicilor şi a ierarhilor. Duhul Sfânt ţine locul tuturor... ca niciun trup să nu se mândrească, să nu se laude în faţa lui Dumnezeu.
Aceasta este, până la urmă, dovada că adevăraţii spirituali, în mijlocul comunităţii lor, ajung până la urmă nişte proscrişi şi numai în Dumnezeu îşi află apărarea... Nu putem înţelege altceva decât că, pe măsură ce credinţa sporeşte în netrebnicul nostru suflet, locul pe pământ ni se îngustează tot mai mult”, după cum spune Stareţul Daniil Tudor.
Un Sfânt Părinte spunea: Daţi-mi zece mari duhovnici şi voi schimba omenirea.
(Î): Care sunt foloasele spovedaniei?
(R): Iată câteva din foloasele spovedaniei:
- Pe măsura credinţei în Dumnezeu poate tămădui bolile trupeşti. Păcatul nemărturisit este o boală care macină sănătatea sufletului şi trupului, iar cel care, atunci când se îmbolnăveşte, nu cheamă preotul să se spovedească face o mare greşeală, pentru că duhovnicul, prin mâinile sale, datorită puterii supranaturale pe care o deţine de la hirotonie, ne transmite energia Harului Duhului Sfânt de a ne însănătoşi, de a înfrunta răul;
- Este cheia cu care putem deschide uşa închisă şi păzită a Raiului, permiţându-ne a intra;
- Împiedică transmiterea păcatelor la urmaşi. După cum medicina recunoaşte transmiterea caracterelor (genelor) de la tată la copil, tot astfel religia recunoaşte transmiterea efectelor păcatelor de la părinţi la copii (Ieşire, 20, 5);
- Contribuie la vindecarea arborelui genealogic, fiind unul din cele mai importante remedii în această direcţie, alături de pomenirea la Sfânta Liturghie. Fiecare membru al unei familii care nu se mărturiseşte este o ramură uscată din arborele genealogic al neamului său, trezindu-se după ani şi ani, după generaţii peste generaţii că "li s-a pierdut neamul";
- Aduce tot binele în viaţa unui om, cum ar fi: luminare la minte şi cuminţenie; înţelegere şi dragoste în familii, între părinţi şi copii; aduce iubire între soţi; întăreşte căminele tinerilor căsătoriţi; aduce adevărata fidelitate conjugală etc.;
- Ar putea înlătura toate răutăţile şi păcatele foarte grave ce se întâmplă astăzi în lume, dacă ar fi săvârşită de toţi oamenii.
În concluzie, pocăinţa şi spovedania sunt o lucrare a lui Dumnezeu cu noi şi în noi. "Să primim de la Dumnezeu pocăinţa care ne vindecă". Căci nu noi oferim, ci Dumnezeu este Cel care ne dăruieşte.
Vindecarea dobândită prin Taina Spovedaniei ia forma particulară a unei reîmpăcări, iar viaţa fără de păcat pe pământ ne deschide porţile cerului. Nu bogăţia minţii ne salvează sufletul, ci viaţa fără de păcat ne pregăteşte să trăim cu Dumnezeu în veacul ce va să vie.
Împărtăşania deasă
(Î): Este bine să ne împărtăşim des?
(R): După ce te spovedeşti şi ai binecuvântarea duhovnicului te poţi împărtăşi des. Vei primi mai mult har, dar şi mai mari şi mai multe ispite. Dacă poţi stăpâni o maşină conducând-o cu viteza de 70 Km/h pe oră nu o conduci cu viteza de 140 km/h, pentru că faci accident.
(Î): Este deosebire între cei ce postesc mai mult, fac canonul dat de duhovnic, se spovedesc şi se împărtăşesc, şi cei care se împărtăşesc fără aceste fapte?
(R): Este o mare deosebire între curăţia inimii celor care postesc 3-6 zile, fac canonul, se spovedesc şi după aceasta se Împărtăşesc, şi cei care nu fac aceste lucruri. Cei care susţin Împărtăşania zilnică fără pregătire îi întreb de ce nu se împărtăşesc de două ori pe zi precum catolicii?
(Î): Sunt duhovnici care susţin împărtăşirea zilnică fără Sfânta Taină a Spovedaniei.
(R): Am văzut la Mănăstirea Vatopedi-Sfântul Munte Athos, că monahii şi mirenii se împărtăşesc zilnic fără post şi fără Spovedanie. Din păcate sunt duhovnici şcoliţi în astfel de mănăstiri greceşti care au adus acest obicei neortodox, neîntâlnit la marii noştri duhovnici şi sfinţi (împărtăşanie deasă, fără spovedanie) în România. Avem exemple recente pe părinții Ieroschim. Paisie Olaru, Ieroschim. Dionisie Ignat, arhi. Cleopa Ilie, arhim, Sofian Boghiu, pr. Acad. Dumitru Stăniloae care vor vi canonizați ca sfinți în anul 2025
Am întrebat pe marele duhovnic Ieroschim. Dionisie Ignat (În anul 2022, când a fost dezumat i s-au descoperit sfintele moaște și va fi canonizat ca sfânt în anul 2024) şi mi-a spus că în anul 1922 când a venit în Sfântul Munte Athos, nu era aşa. Monahii se împărtăşeau la două săptămâni, se postea 5 zile, luni, marţi, miercuri, joi şi vineri, se spovedeau şi dacă împlineau canonul dat de duhovnic, se împărtăşeau. În Sfântul Munte Athos, monahii au o viețuire mai ascetică: priveghere de toată noapte, slujbe bisericești zilnice de 10-12 ore, post mai aspru, nu se risipesc cu cele lumești, nu vorbesc și nu văd femei... Cei mai sporiţi monahi sunt cei din mănăstirile în care se ţine rânduiala canonică: post, canon de rugăciuni şi metanii, ascultare, canonul dat de duhovnic, spovedanie şi, cu binecuvântarea duhovnicului, Sfânta Împărtăşanie.
Nimeni nu este vrednic să se împărtăşească cu Însuşi Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos, însă, duhovnicul, la Spovedanie, cercetează cui îi va fi spre mântuire.
(Î): Cum poate afla duhovnicul cui îi este spre mântuire Sfânta Împărtăşanie?
(R): Spovedania este Sfântă Taină dumnezeiască în care lucrează Harul Duhului Sfânt, duhovnicul se roagă şi Dumnezeu îi descoperă dacă penitentul are pocăinţă, smerenie, dorinţă de îndreptare...
(Î): Cum este mai bine să mă împărtăşesc mai des sau mai rar?
(R): Nu este vorba dacă ne împărtăşim mai des sau mai rar, ci dacă ne împărtăşim cu folos sau spre pierzare.
(Î): Sunt valabile Sfintele Taine dacă preotul este păcătos?
(R): Toţi preoţii hirotoniţi canonic au Harul Dumnezeiesc şi sunt valabile Sfintele Taine, indiferent de vrednicia lor.
Dacă Dumnezeu ar fi dat Harul Dumnezeiesc după vrednicia preotului, creştinii nu ar mai fi fost siguri că au fost botezaţi, cununaţi, spovediţi şi împărtăşiţi. Cine poate şti ce păcate au săvârşit preoţii?
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Fântâna are muşchi pe margini, dar apa este curată”. La fel şi Harul Dumnezeiesc, nu se întinează de păcatele preotului, pentru că este de la Dumnezeu. Razele soarelui nu se întinează de locurile păcătoase şi murdare prin care trece.