Religia în școală
Morala creştin ortodoxă în şcoala românească
(Î): Este bine ca elevii să studieze morala creştină ortodoxă, poruncile dumnezeieşti şi învăţătura Bisericii Ortodoxe în şcoală?
(R): Dacă nu studiază morala creştină, poruncile date de Dumnezeu, pentru ca oamenii să fie mai buni, mai curaţi şi să se mântuiască, ce să studieze? Budismul, islamismul, ateismul, satanismul?...
(Î): Cei necredincioşi spun Etica.
(R): Care etică? Sunt mai multe şcoli de etică. Nemţii au făcut înainte de război etica la şcoală. Au învăţat foarte bine. Cele două războaie le-au făcut foarte bine. În Primul Război Mondial au murit 20.000.000 de oameni iar în cel de al II-lea Război Mondial, 70.000.000 de oameni. Şansa omenirii a fost că i-a condus Hitler pe nemţi, un zidar schizofrenic, pe care au vrut generalii germani să-l omoare de trei ori, pentru ordinele sale greşite. Când trebuia să atace nu-i lăsa, când trebuia să se retragă, la fel. La Stalingrad, când au început ruşii ofensiva şi încercuirea, generalul german Frederich Paulus a cerut permisiunea lui Hitler să se retragă, pentru că nu mai aveau muniţii şi mâncare, iar iarna era grea. Dar acesta nu i-a permis, ordonându-i să reziste pentru că îi va trimite o armată. Însă nu mai avea armate. Ca urmare, ruşii au capturat un milion de prizonieri nemţi. Iar dintre români 158.854 au fost morţi, răniţi şi dispăruţi şi 187.367 au fost luaţi prizonieri şi în lagăre au murit 54.602.
Datorită eticii ariene învăţate în şcoli, germanii sub comanda lui Hitler au vrut să facă un imperiu de 1000 de ani în care nemţii să conducă, să comande, iar celelalte popoare să execute şi să slujească.
Experienţele efectuate pe oameni, s-au datorat tot eticii.
Ce morală poate fi comparabilă cu morala creştină care te învaţă să te curăţi de păcate, să fii mai bun, mai iertător, mai smerit, să iubeşte pe Dumnezeu din toată inima ta, din toată puterea ta şi pe aproapele ca pe tine însuţi (Matei 22, 37-39), să nu iei averea şi femeia aproapelui?...
Preotul trebuie să predea religia în şcoli
(Î): Cine trebuie să predea religia creştină ortodoxă în şcoli?
(R): Preotul are Harul Dumnezeiesc, pregătirea şi experienţa pentru a preda religia în şcoli.
În primii ani după evenimentele din anul 1989, când nu se plăteau orele, majoritatea preoţilor nu mergeau să predea ore de religie, deşi în timpul comunismului obiectau că nu li se permite să facă catehizare în şcoală. Apoi, când au fost plătite orele de religie au mers. Prin şcoală trece tot satul şi în circa 48 de ore de religie pe an şi 480 de ore în 10 ani se putea face multă catehizare. În niciun alt loc nu s-ar fi putut face atâtea ore de religie, cu rezultate morale bune asupra educaţiei copiilor.
Copilul mic este mult mai receptiv la lucrurile sfinte. Iar preotul are Harul Duhului Sfânt, experienţă şi poate aduce pe copii la Biserică, să-i spovedească, să-i împărtăşească şi să meargă cu ei în pelerinaje la Sfintele Mănăstiri şi Biserici.
Când au fost plătite orele de religie, în anul 1992, spre exemplu într-un oraş din judeţul Suceava, la o Şcoală Generală, a predat ore de religie, o profesoară, fostă secretară de partid. Nu avea norma întreagă şi a completat-o cu ore de religie. Să nădăjduim că a devenit mai credincioasă.
Au fost multe situaţii când preotul nu a mers să predea orele de religie pentru că aveau alte slujbe mai importante, înmormântări, Botezuri, Sfinte Masluri.
După câţiva ani, majoritatea orelor de religie au fost predate de profesori şi profesoare de religie, şi învăţământul religios s-a laicizat, a ajuns o poveste.
Copiii care au făcut astfel orele de religie din clasa I-a, din anul 1990, acum sunt părinţi şi au copii la şcoală generală şi la liceu. Fiind mai puţin credincioşi, nu le pasă dacă copiii lor nu fac ore de religie. Unii preferă ore de educaţie sexuală, de etică, pentru că nu au fost înviaţi duhovniceşte, prin orele de religie, prin Biserică, prin împărtăşire cu Harul Dumnezeiesc prezent în Sfintele Taine, prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin rugăciune.
Diavolul atacă permanent. Chiar dacă în anul 2015 s-a câştigat o luptă - predarea orelor de religie în şcoala generală şi liceu - n-am câştigat războiul. Dacă nu ne facem datoria şi nu suntem luptători duhovnicești, vom pierde, ca şi în trecut, războiul.
Vin copiii la Biserică?
La mănăstire a venit părintele paroh din comuna D.A. Părintele l-a întrebat:
(Î): Vin copiii la Biserică?
(R): Da, părinte, este plină Biserica de copii. Le predau orele de religie, facem cântări, mergem la copiii săraci de Nașterea Domnului, de Paşti...
După trei ani, a revenit părintele la Mănăstirea Rarău. A fost întrebat de acelaşi părinte:
(Î): Ce mai fac copiii? Vin la Biserică?
(R): Nu mai vin.
(Î): Cum aşa? Nu le spuneţi la orele de religie să participe la Sfânta Liturghie?
(R): Nu mai predau religie la şcoală. Predă o tânără profesoară.
Alţi preoţi, de la sate, nu au mai mers la orele de religie, din cauza ispitelor. Predarea religiei ortodoxe în şcoală înseamnă binecuvântare şi har, dar şi ispite. Mulţi, însă, nu sunt învăţaţi să lupte şi nici nu luptă.
În satul C. preotul nu s-a mai dus la orele de religie pentru că l-a înjurat în timpul orelor un copil din clasa a II-a şi a văzut femeia de serviciu păcătuind cu instalatorul. A venit şi a predat ore de religie o absolventă de liceu, dar fără pregătirea necesară.
S-a pierdut o mare oportunitate pentru învierea duhovnicească a creştinilor ortodocşi. În acest timp, duşmanii ortodoxiei au lucrat din plin, cu toate forţele, prin mass-media, (televizor, internet. cărţi, presă) cu multe „rezultate”.
La Liceul militar din oraşul C., de Praznicul Înălţării Domnului, profesoara de matematică a propus elevilor din clasa a XI-a să meargă la Biserica din incinta Liceului, să participe la Sfânta Liturghie, urmând să recupereze orele. Niciun elev nu a vrut, deşi era şi Ziua Eroilor.
Religia în şcoală. Protestele
Vorba sună, iar fapta tună.
Creştinii ortodocşi trebuie să devină fiii tunetului (Marcu 3,17), a faptelor.
Într-o lume secularizată, numai cuvântul haric, puterea dumnezeiască, mai trezeşte şi înviază. Ortodoxia nu este formalism.
Cuvântul omenesc poate fi cu putere harică, cu putere firească sau cu putere diavolească.
Creştinii ortodocşi sunt în mare luptă cu păcatele, cu oamenii păcătoşi şi cu diavolii. Dar în general creştinul ortodox nu este învățat să lupte și nu luptă. Iar când a pierdut total războiul, protestează şi dracii râd de ei cu gura până la urechi.
În ortodoxie, un bun câştigat, nu este pentru vecie. Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, diavolii ne luptă ca să fim mai activi, mai râvnitori şi mai credincioşi. Diavolul ispiteşte şi vede când slăbeşte credinţa creştinilor ortodocşi şi atacă prin slujitorii lui, oamenii păcătoşi.
De aceea Sfântul Apostol Petru ne spune: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită. Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume. Iar Dumnezeul a tot Harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El Însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi” (I Petru 5,8-10).
Diavolii luptă pe creştinii ortodocşi ca să-i lipsească de armele cele mai puternice care îi ajută să se mântuiască: Maica Domnului, Preasfânta Cruce, Sfinţii Îngeri, Sfintele Moaşte, Sfintele Icoane, Spovedania. Sfânta Împărtășanie, Sfântul Maslu...
Când a găsit satana conducători dintre Patriarhi şi Împăraţi Bizantini care au devenit iconoclaşti - luptători împotriva sfintelor Icoane, a făcut mult rău Bisericii lui Hristos şi a pierdut multe suflete.
Astfel, Împăratul Leon al III-lea Isaurul (717-740) a dat în anul 730 primul Edict prin care se urmărea distrugerea Sfintelor Icoane, l-a schimbat pe Patriarhul Gherman care se opunea aplicării Edictului, cu Atanasie. În apărarea cinstirii Sfintelor Icoane a scris şi a luptat atunci Sfântul Ioan Damaschin.
Împăratul Constantin al V-lea, Copronim (cel cu nume de gunoi) (741-775), fiul lui Leon al III-lea, a convocat sinodul eretic împotriva cinstirii Sfintelor Icoane - de la Hieria (754), a dispus ca şi Sfintele Moaşte să fie profanate şi arse, din Biserici să fie scoase Sfintele Icoane, iar mozaicurile şi frescele acoperite cu var. Dar pentru că oamenii trebuie să se unească cu cineva - cu Dumnezeu, cu alţi oameni sau cu diavolii - în locul icoanelor a poruncit să fie puse tablourile împăratului, picturi cu războaie, păsări, pomi şi fructe.
A impus monahilor căsătoria. În acele timpuri au fost numeroşi martiri care au mărturisit credinţa şi cinstirea Sfintelor Icoane şi a Sfintelor Moaşte.
Apoi Dumnezeu a rânduit ca Împăratul Leon al IV-lea, fiul lui Constantin al V-lea, împreună cu mama lui Irina, care era din Atena şi cinstea Sfintele Icoane, să convoace un Sinod care să anuleze hotărârile Sinodului de la Hieria şi să restabilească cinstirea Sfintelor Icoane.
Au convocat la 31 iulie 786 Sinodul în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol. Dar armata, prin care tatăl său Constantin al V-lea a scos şi distrus Sfintele Icoane, era îndoctrinată şi îndrăcită, a demonstrat şi Sinodul a fost închis.
Împăratul Leon al IV-lea împreună cu mama sa Irina au trimis trupele în altă parte şi au convocat Sinodul al VII-lea Ecumenic, 24 sept.-13 oct. 787, de la Niceea la care au participat 367 episcopi. S-a restabilit cultul Sfintelor Icoane şi au fost anulate hotărârile Sinodului eretic de la Hieria.
Dar lupta împotriva Sfintelor Icoane a izbucnit din nou prin Leon al V-lea Armeanul, Mihail al II-lea şi Teofil.
Apoi a venit la putere Mihail al III-lea (842-867) cu mama lui, Împărăteasa Teodora, şi împreună cu Patriarhul Ecumenic Metodie, în anul 843, la Constantinopol, au stabilit ca valabile hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice şi au dat anatema asupra tuturor ereticilor.
Sfintele Icoane sunt cinstite în mod deosebit în Duminica Ortodoxie după prima săptămână din Postul Mare şi în Duminica a XXIdupă Rusalii - Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787).
Însă lupta diavolilor împotriva hotărârilor celor şapte Sfinte Sinoade Ecumenice a continuat şi va continua până la sfârşitul veacurilor.
În Biserica lui Hristos au fost tot timpul necredincioşi, eretici şi între creştini, dar şi între ierarhi şi Patriarhi. Dacă la începutul creştinismului era unul (Iuda) dintre cei 70 apostoli, la sfârşitul lumii, datorită căderii omenirii în păcate, raportul va fi invers.
(Î): Ce putem face?
(R): Să ne curăţim de păcate, pentru ca Harul Dumnezeiesc să ne binecuvânteze, să ne întărească ca să putem rezista la ispitele antihristice.
*
Dacă Dumnezeu ne dă libertatea pentru a preda religia, trebuie să luptăm, să ne facem cel puţin datoria. Pentru că diavolul încă din primele clipe îşi face datoria şi ne luptă cu mare putere şi intensitate.
Dacă noi nu luptăm, el luptă şi câştigă teren. Când vede că au devenit creştinii mai puţin credincioşi sau necredincioşi, spune slujitorilor lui să facă sondaje de opinii. Văzând din acestea că a câştigat luptă, spune conducătorilor să scoată orele de religie din şcoală, sfintele icoane..., Iar creştinii ortodocşi, care au pierdut lupta, protestează.
Dacă protestăm, diavolul râde de noi, pentru că el nu iese, nu este înfrânt cu proteste.
Cât timp a fost în viaţă, Sfântul voievod Ştefan cel Mare cu credinţă, ajutor de la Dumnezeu, cu jertfa sa şi a luptătorilor moldoveni i-a înfrânt pe turci, deşi era în mare inferioritate numerică şi a alungat diavolii cu care veniseră să ne cucerească. După mutarea la viaţa cea veşnică a Sfântului voievod Ştefan cel Mare, nu a mai avut cine lupta cu credinţă şi au venit turcii, îndemnaţi şi ajutaţi de draci şi ne-au cucerit.