Cleopa Cristian

Gânduri, experiențe și lucrări - Editura Panaghia 

            Mutarea la viața cea veșnică a mamei, Constanța,                                     administratora Editurii Panaghia

        M-am născut împietrit la inimă. Poate păcatele strămoșilor. Poate Dumnezeu a îngăduit să nu fiu ancorat cu dragoste firească de mamă, tată, soție și copii să pot veni mai ușor la Mănăstire.

        Când am plecat la mănăstirea Rarău, trei ani de zile mama a fost tristă. Dar veneam aproape săptămânal cu Părintele Stareț Veniamin acasă la ea, unde serveam masa și o binecuvânta.

         După trei ani de zile mi-a zis: „Ai ales viața cea mai bună!”

         A fost inima duhovnicească a Editurii Panaghia. Binecuvântările dar și păcatele și dracii veneau și asupra ei, deoarece copilul este în inima duhovnicească a mamei. Tot cea ce făceam venea și în inima ei duhovnicească.

        Fiind  ierodiacon la mănăstirea Rarău, reveneam după 7 și 14 zile acasă. Iar când plecam  în pelerinaj la Sfântul Munte Athos sau în Israel, reveneam după 3-4 săptămâni.

        Îmi zicea: „Mai dă-mi telefon! O să mă găsești într-o zi moartă.” Îi răspundeam glumind:  „M-aș mira să nu te găsesc într-o zi moartă. O să mă rog și o să te ajute Dumnezeu. Așa cum am venit altădată și aveai probleme de sănătate și te-am dus la spital, tot așa cred că Dumnezeu o să-ți ajute!”

       I-am zis și următoarea pildă: „Un părinte aflase că mama lui era bolnavă și cobora de la mănăstire să aibă grijă de ea. A văzut un bărbat plin de slavă dumnezeiască urcând la mănăstire. L-a întrebat: – Cine sunteți? Acesta i-a răspuns: – Sunt Îngerul Domnului care aveam grijă de mama ta. Dar dacă mergi tu să ai grijă, eu vin în locul tău la mănăstire”. Mama, fiind o femeie foarte curată și respectată, nu îi era frică că o să o găsesc moartă, ci că o să miroase.

     Când veneam acasă la ea, mă aștepta cu masa pregătită, dar nu prea vorbeam cu ea, deși nașul meu, părintele Vartolomeu, mi-a zis să conversez cu ea. Se resemnase.

     După ce a divorțat, am văzut că avea stări de deznădejde. Dumnezeu

i-a luat darul stăpânirii și i-a zis Evei după alungarea din Rai: „Atrasă vei fi de către bârbatul Tău: El te va stăpâni” (Facerea  3,16). Femeia se ancorează în inima bărbatului. Trebuie ca femeia să aibă o credință foarte mare ca să fie unită numai cu Dumnezeu.

      Am anunțat-o luni, 18 octombrie 2021, că lipsesc două săptămâni, până luni, 1 noiembrie 2021.

       Când am venit și am parcat mașina, m-a întâmpinat administratorul blocului, un fost polițist, care m-a întrebat:

      – Știți ceva despre doamna Constanța? Sunt geamurile închise, draperiile trase la geamuri, de zece zile și nu a deschis ușa nici în urmă cu o săptămână, când a venit femeia cu laptele...

      –  Nu știu nimic despre ea. Ultima dată am fost la ea luni, 18 oct. 2021.

      Am deschis ușa de la intrarea în apartament și am văzut-o în sufragerie căzută cu fața în jos și cu capul lângă fotoliul - pat, care era desfăcut și unde se culca și se  odihnea noaptea. Nu m-am speriat și am avut gândul de a verifica dacă picioarele sunt calde. M-am gândit că poate a leșinat. Erau reci, dar aveau elasticitatea şi  aspectul unui om viu, după 11 zile de la mutarea la viața cea veșnică.

      Administratorul blocurilor a chemat Smurdul și poliția. Doctorul a constat că era decedată. A venit și poliția, care a făcut fotografii iar cei de la morgă au ridicat-o cu fața în sus. Era vânătă la ochiul stâng și cu gura deschisă. Mi-a spus anchetatorul că vânătaia de la ochi era datorată sângelui care a rămas.

     Nu mirosea deloc în casă, deși toate geamurile erau închise, fiind iarnă și frig.

      Revista cu programul TV era deschisă la programul din ziua de joi, 21 octombrie 2021. Obișnuia să se uite la TV, la știri, să vadă inflația, dacă se măresc pensiile etc. În frigider erau 3 felii de roșii, o ridichie neagră, un castravete, patru lămâi, un grepfrut și un ou. Nu se aprovizionase cu nimic. Cred că luni seara s-a simțit foarte slăbită, a presimțit ceva, dar știa că nu pot răspunde la telefon. Ușa de la intrare nu era închisă și cu yala de jos. Ar fi trebuit să o sparg, pentru că nu aveam cheia. Cred că a postit – nu mirosea în apartament, deși trecuseră 11 zile de la deces. Joi noaptea a mers la baie, cred că nu s-a simțit bine pentru că hârtia igenică era aruncată jos. A venit în sufragerie, probabil să se odihnească pe pat, dar a căzut cu fața în jos în dreptul fotoliului-pat. Cred că a murit ușor, nu s-a chinuit, pentru că nu era deranjat covorul.

       A avut grijă de ea Îngerul Păzitor. Nu a avut om, și atunci a avut pe Dumnezeu, care a avut grijă de ea în ceasul morții trupești. Nu a fost cum a vrut ea ca mamă să fiu la moartea ei, ci a fost mai bine, cum a vrut Dumnezeu.

       La slujba înmormântării mă chinuia conștiința (nu am cinstit-o, nu i-am mulțumit, nu am apreciat-o, nu am respectat-o, am ocărât-o, am certat-o, nu am ajutat-o după puterile mele, rareori i-am mulțumit din inimă... În ultimul timp, când plecam îi ceream iertare mai mult formal...) pentru că nu am fost cu ea înaintea morții. M-am liniștit crezând că a fost cu ea Îngerul Domnului.

        Când îmi zicea că este bolnavă, îi spuneam să se roage: „Doamne, dă-mi zile să-l ajut pe părintele Cleopa – băiatul meu”.

         Am telefonat administratorei de la Editura Anestis să-mi trimită câteva cărți cu Îngerul Păzitor și din banii de drept de autor. Când am primit coletul, am deschis cărticica la Icosul 4 și am citit direct: Bucură-te, cel ce ești cu noi în clipa morții trupești și alungi pe diavoli;

        I s-a făcut autopsia miercuri dimineața. În Certificatul medical de deces Seria d 11 nr. 392419 din 01 nov. 2021, scrie: tahicardie și insuficiență respiratorie.

       Sicriul era închis. Cred că i-au luat cerceii de aur și, ca să nu îi cer, au bătut sicriul cu cuie. Am zis că îl voi deschide, dar mi-au spus că nu este voie, pentru că i s-a făcut autopsia...

       La slujba de înmormântare, pr. Marius Magherca, care mi-a fost elev la liceul din Vatra Dornei, a vorbit frumos. A zis că a fost o creștină credincioasă care se spovedea și se împărtășea în timpul posturilor, participa în duminici și sărbători la Sfânta Liturghie și în timpul restricțiilor de Pandemie de Covid 19. Stătea toată slujba drept în genunchi. Între 5 și 10 ani a participat și la necazurile celui de al II - lea Război Mondial.

       Când avea 12 ani, anul 1947, a fost secetă și foamete în România. Tot atunci a rămas orfană de ambii părinți. A trebuit să abandoneze Liceul Ortodox din Iaşi și a urmat Școala Profesională Comercială. S-a căsătorit pe când avea 16 ani cu locotenentul genist Popa Dumitru și tot de la această vârstă a muncit din greu, în comerțul alimentar și industrial, ridicând saci de făină, zahăr, orez și mălai.

        Dădea pomelnice și pentru Părintele Stareț de la Mănăstirea Rarău, unde băiatul ei era ierodiacon și se afla „în lupte” cu Părintele Stareț Veniamin. Era calmă, nu a văzut-o niciodată nervoasă. Avea o noblețe înnăscută. Tătăl ei, Katzer Ștefan, a fost nobil austriac, după cum îmi zicea.

         A administrat Editura Panaghia – Editura Maicii Domnului, după vârsta de 70 de ani, până la vârsta de 86 de ani, ajutând la tipărirea și distribuirea a peste 150.000 de cărți ortodoxe, de care s-au folosit zeci de mii de credincioși. Am tipărit în multe cărți Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, Acatistul Icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Rarău, Acatistul Sfintei Maria Egipteanca.

       Când am început lucrarea misionară la Mănăstirea Rarău, din Icoana Făcătoare de minuni a început să izvorască mir din gura Maicii Domnului. Dacă până a scrie cărțile cu Icoana Maicii Domnului veneau duminica să participe la Sfânta Liturghie 10-15 credincioși, după aceasta veneau peste 300. A adunat pomelnice și bani timp de 19 de ani din țară pentru Sfântul Munte Athos – Schitul Prodromu și Ierusalim timp de 6 ani. Aproximativ 60.000 euro.

       Am fost mintea Editurii Panaghia, iar ea, inima duhovnicească. Dar inima duhovnicească este mai mare și mai puternică decât mintea care se află în ea. Tot ce făceam, rugăciuni, cărți și primeam – binecuvântări (cărți, slujbe, Pelerinaje în Sfântul Munte Athos, Israel) veneau și în inima ei duhovnicească, o curățau de păcate și o sfințeau pentru că fiul este în inima duhovnicească a mamei. O inimă duhovnicească mare.

         Într-o fotografie făcută în Catedrala Sfânta Treime din Vatra-Dornei, pe când avea 75 ani, arată ca o femeie de 45 de ani. Pe când avea 85 ani, corpul ei era ca a unei fete de 18 ani. Era lucrarea și darul lui Dumnezeu asupra ei.

        În comparație cu fotografia în care avea 21 de ani – anul zămislirii lui Cristian și pe care scrie „Amintiri din zile fericite”, în fotografia color când avea 75 de ani, se vede o tristețe în ochi și faptul că inima ei plânge. Știa și simțea că nu mă înțeleg cu Părintele Stareț Veniamin și era tristă.

      Am simțit de câteva ori de la Mănăstirea Rarău, marea ei dragoste firească care izvora din inima ei duhovnicească. Îmi spunea că nu vrea să sufere cumplit, de aceea nu-și arăta dragostea decât tainic.

      Acum, când a plecat dintre noi am simțit ce am pierdut. O inimă duhovnicească mare și sensibilă care nu a găsit persoană căreia să-i împărtășească dragostea. Felul inimii ei se putea observa prin fața și ochii ei și din scrisul ei frumos. Ochii și scrisul arată ce fel de inimă duhovnicească avem.

       Acum sunt sigur că am la cer pe Maica Domnului și pe mama mea care mă vor ajuta duhovnicește. În ultimul timp am fost „blocat” în activitatea misionară de Î.P.S. Calinic, care a dat poruncă să nu se mai primească cărți la Mănăstirea Rarău, care nu au binecuvântarea Î.P.S. Sale. Am fost criticat în revistele Lumea Monahilor și Lumea Credinței și pe internet de Răzvan Codrescu la comanda P.P.D., ca să nu mai cumpere creștinii ortodocși cărțile scrise de mine. A murit de Covid 19 în anul 2021, fiind în vârstă de 62 ani.

       Dumnezeu va arăta o dată cu trecerea timpului dacă mama s-a mântuit sau, mai mult, este în ceata Sfinților. Dacă mă gândesc numai la Aducerea Brâului Maicii Domnului în România, unde au fost să se închine peste 2.5 milioane de pelerini și unde un rol important – scânteia – a fost aprinsă de cărțile Brâul Maicii Domnului și Icoane Făcătoare de Minuni de la Mănăstirea Vatopedu, în care am tipărit și Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, îndemnând să se roage creștinii ortodocși ca să vină Maica Domnului cu Cinstitul ei Brâu în România.

       Când mă aflam în Sfântul Altar cu pr. arhim. Dosoftei Șcheul și d-l Furlemandis Dimitrios, s-a pogorât timp de câteva minute peste noi darul Imnului Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului. În acel moment, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia a aprobat aducerea Brâului Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenias în România. În Iași, s-au închinat peste 1,5 milioane de pelerini și în celelalte localități încă un milion de pelerini. Mama a participat la tipărirea și distribuirea a peste 60 de titluri de cărți ortodoxe în mai multe ediții.

       Când am fost la d-na notar N. V. să fac succesiunea pentru Editura Panaghia, mi-a zis că îmi trebuie doi martori care au cunoscut-o în ultimii 10 ani, ca  să depună mărturie. Mă gândeam de ce mai trebuie martori dacă am actele care dovedesc că am fost fiul ei și că a decedat. Apoi m-am gândit la doi martori din bloc, care au cunoscut-o. După o săptămână mi-a venit în minte gândul să pun martori pe contabila d-na B.L. și d-na L. V. care a fost diriginte la Poșta Vatra Dornei și am fost vecini în casele unde am locuit pe str. Tudor Vladimirescu nr.10 și str. Unirii nr. 64.

      Am fost la poștă cu un colet și am întrebat dacă au numărul de telefon a d-nei L. V., care era acum pensionară. Mi-a răspuns o angajată că întâmplător este acum aici. Am găsit-o și ne-am salutat. Apoi, în timp ce stăteam cu antebrațul drept pe ghișeu și discutam despre cele ale tinereții și faptul că am albit, a pus mâna pe antebrațul meu și am simțit căldură și lucrarea Harului Dumnezeiesc timp de 10 minute. Mă gândeam ce o fi și de unde are ea aceste harisme pentru că nu era o mare trăitoare creștin-ortodoxă și nu mergea la Biserică. A acceptat să meargă și să depună mărturie și mi-a zis că s-a întâlnit cu mama înainte de a muri, dar a aflat prea târziu de ziua înmormântării.

      După aceasta, m-am întors acasă și am dormit o oră, de la 17-18. Când m-am trezit, am înțeles: mama a presimțit că va muri sau poate i-a zis Maica Domnului sau Îngerul Părzitor, însă trebuia să-mi predea lucrarea duhovnicească și lumească de 20 de ani a Editurii Panaghia, unde a fost administrator. Pentru că i-am zis că voi lipsi două săptămâni, a predat această lucrare duhovnicească a Editurii Panaghia, d-nei L. V., care mi-a transmis-o când m-am întâlnit cu ea în ziua de 11 ian. 2022 la Poștă. Am înțeles atunci de ce este nevoie de martori pentru succesiune, pentru că se transmite duhul și lucrarea moștenirii de la cel decedat, prin martori la moștenitor.

      Mi-am amintit că am comuniune cu cei mutați la viața cea veșnică. Și de mai multe ori am vorbit cu mama după ce a plecat din această lume.

       În anul 1995, când mă aflam la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou ca mirean, am fost cu Î.P.S. Pimen în comuna Șaru Dornei la cimitir, să facă o dezlegare. Mergând prin cimitir, involuntar am pus mâna pe o cruce. Când m-am uitat, era mormântul fostului director al Liceului Industrial din Vatra Dornei, D. Ș. care a făcut infarct și a murit. Nu mergea la Biserică. Am vorbit cu el dacă s-a mântuit și mi-a răspuns cu un glas deznădăjduit. Am observat că și Î.P.S. Pimen, care era văzător cu duhul, se uita la mine.

      În anul 2001 am fost în pelerinaj în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Dionisiu și îl căutam pe părintele Stareț arhim. Haralambie să mă binecuvânteze. Strigam în gând: „Unde sunteți, părinte Haralambie?” După puțin timp eram pe drumul care duce la Mănăstirea Sfântul Pavel, unde se aflau câteva morminte recente. Tot strigam: „Unde ești, Părinte Haralambie?” Un gând mi-a zis: „Uită-te pe crucea din fața ta”. Când m-am uitat, am citit: „Stareț Arhim. Haralambie Dionisiatul, decedat 01 ianuarie 2001. Nu știam că s-a mutat la viața cea veșnică în acel an, în ziua de 01 ianuarie.

     Un părinte a intrat în chilia mea și a văzut fotografia mamei pe care am pus-o pe coperta cărții Convertirea. A întrebat:

• Cine este? Este regina...? I-am răspuns:
• Este mama mea. Acum este regină în Cer.

      Iartă-mă mami. Dumnezeu să te ierte. Cu Sfinții odihnește Hristoase, sufletul adormitei roabei Tale, Constanța, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viața fără de sfârșit. Amin.

                                                   *

     Când am terminat de pregătit cartea Convertirea pentru tipar, în noaptea de 10 spre 11 octombrie 2022 și am activat blogul www.cleopacristian.com, din Icoana Sfinților Împărați Constantin și Elena, mama sa, la care se închina mama Constanța, a început să curgă Mir Ceresc. Am dus Icoana la Catedrala Preasfânta Treime din orașul Vatra-Dornei (se află în Parcul orașului) și după câteva zile au apărut pe Sfânta Icoană alte picături de mir. (Vezi www.cleopacristian.com  minuni dumnezeiești).

    Această minune dumnezeiască, (a izvorârii de mir ceresc din Sfânta Icoană, a faptului că după 11 zile trupul ei nu mirosea și avea elasticitatea unui corp viu) mă încredințează că mama Constanța este în ceata Sfinților, având ca întâistătători pe Sfinții Împărați Constantin și Elena mama sa, cei întocmai cinstiți cu Sfinții Apostoli și că va avea o lucrare importantă în convertirea evreilor la creștinismul ortodox, după cel de al III-lea Război Mondial. Sfârșitul vieții creștinului se încununează.

     Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfinților Împărați Constantin și Elena, mama sa, ale roabei Tale Constanța, miluește-ne pe noi. Amin.