Cleopa Cristian

Dec. 18, 2022

Sfintele Taine

     Preoţie, duhovnicie

(Î): Putem lucra cu izbândă mântuirea noastră fără un părinte duhovnic?

(R): Fără un părinte duhovnic ─ îndrumător şi învăţător ─ creştinul nu poate păzi, aşa cum trebuie poruncile lui Dumnezeu, nu poate trăi pe deplin virtuţile şi nu poate să nu fie prins în cursele diavolilor.

(Î): Trebuie neapărat ca toţi să avem un îndrumător pentru viaţa duhovnicească? Sau este de ajuns, aşa cum spun unii, să citim cărţi duhovniceşti?

(R): Când vrem să-i învăţăm pe copiii noştri carte, de ce îi dăm la şcoală şi angajăm profesori care tâlcuiesc ceea ce este scris în cărţi? Ce-ar fi dacă le-am da numai cărţile şi manualele şi i-am lăsa să înveţe singuri, fără profesori? Şi acest lucru îl facem pentru studierea ştiinţelor în decursul a câtorva ani, cu toate că ştiinţele sunt de folos numai în această viaţă scurtă, trecătoare. Cât de mult dispreţuiesc oamenii sufletul cel nemuritor atunci când spun că nu au nevoie de îndrumător pentru viaţa duhovnicească!

(Î): În ce ordine trebuie să-i destăinuim părintelui duhovnic gândurile noastre?

(R): Părintelui duhovnic trebuie să-i destăinuim mai întâi gândurile mai importante şi apoi celelalte, iar nu invers.

(Î): Este bine să-i punem întrebări părintelui duhovnic?

(R): Este bine să-i puneţi întrebări părintelui duhovnic, însă este rău să nu împliniţi sfaturile lui. Cel ce cere povaţă, mai devreme sau mai târziu, se poate îndrepta.

(Î): Preoţii nevrednici ne împiedică să dobândim prin Sfintele Taine Harul Dumnezeiesc?

(R): Preoţii nevrednici nu ne împiedică să dobândim prin Sfintele Taine Harul Dumnezeiesc.

(Î): Cum să întrebuinţăm întâlnirea cu un om duhovnicesc spre folosul sufletului?

(R): Folosiţi-l ca îndrumător şi de fiecare dată când vă aflaţi împreună cu el, întrebaţi-l despre lucrurile dumnezeieşti şi luaţi cât mai mult de la el şi însuşiţi-vă sfaturile şi învăţăturile lui cucernice.

(Î): Putem încredinţa tainele noastre duhovnicilor fără să-i cercetăm pe aceştia?

(R): Dacă nu i-aţi cercetat pe duhovnici, nu le încredinţaţi tainele voastre.

(Î): Se cuvine să le povestim celorlalţi ceea ce am vorbit cu duhovnicul şi să le destăinuim ispitele noastre?

(R): Să nu povesteşti nimănui ceea ce ai vorbit cu stareţul tău şi ispitele tale să nu le destăinui nimănui în afara părintelui duhovnic. Iar dacă povesteşti, nu dobândeşti uşurare, iar celuilalt îi poţi face rău. Pentru că oamenii te ascultă din curiozitate, iar apoi se smintesc şi pe tine te osândesc. În monahism chilia stareţului-duhovnic trebuie să fie mormânt pentru amândoi.

(Î): Se cuvine să încredinţăm oricui tainele noastre?

(R): Procedează greşit oamenii aceia care spun tot ceea ce gândesc, care încredinţează oricui tainele lor. Înţelepciunea cere ca mai întâi să chibzuim asupra persoanei cu care ne este dat să vorbim, ca nu cumva să ne pricinuiască nouă şi celorlalţi vreun rău, ceea ce vrem să spunem.

(Î): Trebuie să cerem sfaturi tuturor?

(R): Nu trebuie să cereţi sfaturi tuturor cu privire la orice, ci numai celor în care aveţi încredere ─ părintelui vostru duhovnic sau unui părinte sporit duhovniceşte.

(Î): Cum îi putem alege pe preoţi?

(R): Să-i cinsteşti pe toţi preoţii şi să alergi la cei buni. Să-i preţuieşti pe păstorii cei înţelepţi, buni şi pricepuţi în viaţa duhovnicească şi să-i ţii mai aproape de tine. Orice preot te poate dezlega de păcate, dar numai unul din mulţi te poate învăţa viaţa duhovnicească.

Spovedania

(Î): Care sunt cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu pentru oameni?

         (R): ''Spovedania şi împărtăşania sunt cele mai mari dintre toate darurile lui Dumnezeu pentru oameni'', ne spune Sfântul Varsanufie cel Mare.

(Î): Prin ce se curăţeşte sufletul de păcate?

(R): Sufletul se curăţeşte de păcate prin spovedanie, prin citirea Psaltirii şi prin milostenie.

(Î): Care este cel mai puternic mijloc de luptă împotriva păcatului?

(R): Nicio nevoinţă nu izgoneşte păcatul atât de repede, cu atâta uşurinţă şi putere ca spovedania deasă.

(Î): Ce cere Dumnezeu de la om?

(R): ''Dumnezeu cere ca omul să spovedească întotdeauna păcatele cu sinceritate, să aibă în acelaşi timp umilinţă, cuget smerit şi să nu-i dispreţuiască pe ceilalţi; să se căiască în fiecare zi pentru toate păcatele săvârşite cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă; să-I ceară lui Dumnezeu putere duhovnicească pentru a recunoaşte cursele diavolului'', ne învaţă Sfântul Simeon Noul Teolog.

(Î): Când este lipsită de valoare spovedania înaintea preotului?

(R): ''Noi venim la spovedanie cu intenţia de a dobândi iertarea păcatelor de la Domnul Dumnezeu prin duhovnic. Aşadar, să ştii că spovedania ta este seacă, fără valoare, nulă şi chiar supărătoare pentru Domnul atunci când mergi la spovedanie fără nicio pregătire, fără să-ţi cercetezi conştiinţa, când îţi ascunzi păcatele de ruşine sau din altă pricină şi când te spovedeşti fără căinţă şi zdrobire de inimă, de formă, cu răceală, mecanic, fără să ai intenţia fermă de a te îndrepta pe viitor'', ne spune Arhiepiscopul Arsenie Ciudov.

(Î): Este foarte dureros să vedem şi să auzim cum îşi bat joc unii de cei care doresc ca prin spovedanie deasă înaintea duhovnicului să-şi îndrepte viciile lor. Ce să facem?

(R): Diavolul ─ vrăjmaşul mântuirii omeneşti îşi revarsă răutatea asupra celor ce-I slujesc. El înţelege marele folos pe care îl dobândeşte omul pentru suflet prin spovedania faptelor sale... Dar, fără îndoială, trebuie să mergi o dată la spovedania generală, unde îţi aminteşti toate păcatele ca să primeşti leacul potrivit pentru toate patimile sufleteşti. Acest lucru îl faci mult mai uşor prin supravegherea permanentă asupra ta însuţi şi prin spovedania permanentă înaintea duhovnicului tău.

(Î): Ce trebuie să citim atunci când mergem la duhovnic pentru spovedanie?

(R): Înainte de spovedanie, citiţi poruncile lui Dumnezeu împreună cu îndreptarele pentru spovedania păcatelor.

(Î): Ce înseamnă a te pregăti pentru spovedanie?

(R): Înseamnă a-ţi cerceta cu sârguinţă conştiinţa, a-ţi aduce aminte şi a resimţi în inimă păcatele tale, a te hotărî să le destăinui pe toate fără excepţie duhovnicului, a te căi pentru ele şi a fugi de ele în viitor. Dar, pentru că deseori memoria ne trădează, bine fac aceia care notează pe o hârtie păcatele amintite.

(Î): Trebuie să notăm păcatele mici pentru a ne pocăi la spovedanie?

(R): Trebuie neapărat să notăm fiecare păcat, cât de mic, aşa cum ni-l amintim, iar apoi să facem pocăinţă şi să le spovedim.

(Î): Dacă am căzut în păcat, trebuie să aştept vremea postului pentru a face pocăinţă?

(R): Fără să aştepţi postul, trebuie imediat, fără întârziere, să faci cât mai repede pocăinţă şi să te spovedeşti. Nu trebuie să accepţi să rămână mult timp păcatul în suflet; tocmai de aceea pierdem Harul lui Dumnezeu, pentru că amânăm pocăinţa şi un păcat dă naştere la altul.

(Î): De ce apare frica la spovedanie?

(R): Frica la spovedanie apare datorită faptului că te spovedeşti rar, dar poate fi şi de la diavoli.

(Î): Ce se întâmplă cu cei care la spovedanie spun lucrurile mai puţin importante, iar pe cele importante le trec sub tăcere?

(R): Dacă omul nu spune tot duhovnicului, calea lui va fi strâmbă şi nu va duce la mântuire, iar dacă spune tot, va merge în Împărăţia Cerurilor.

(Î): Putem relata hulele sau cuvintele murdare cu gura noastră?

(R): Nu repeta (nu relata) cu gura ta hulele sau cuvintele murdare, pentru a nu întina cugetul tău şi a nu deveni părtaş la osândire.

(Î): Care este cel mai bun mijloc pentru înduplecarea lui Dumnezeu şi pentru exprimarea mulţumirii faţă de El?

(R): Virtutea omului este neînsemnată în comparaţie cu păcatele lui. Spovedirea păcatelor este cel mai bun mijloc pentru înduplecarea lui Dumnezeu şi exprimarea mulţumirii faţă de El.

(Î): Putem mărturisi păcatele noastre altcuiva, în afara părintelui duhovnic?

(R): Nimănui să nu-i mărturiseşti faptele ascunse şi păcatele pe care le-ai făcut. Prin mărturisirea faptelor ascunse, îi pierzi pe aceia care te ascultă şi respectul necesar pentru săvârşirea binelui.

(Î): Putem dezvălui altor creştini ceea ce ne-a spus sau ne-a dat canon părintele duhovnic?

(R): Nu trebuie să spunem altora cu câtă atenţie s-a purtat cu noi părintele duhovnic, căci din această pricină pot apărea invidie şi gelozie.

(Î): Trebuie să vorbim altora despre starea noastră lăuntrică?

(R): Faţă de oameni trebuie să ascundem trăirile noastre (şi cele duhovniceşti, şi cele păcătoase) să nu expunem starea noastră lăuntrică, ci să o împărtăşim numai celui care o înţelege sau părintelui duhovnic.

(Î): Pentru ce sunt necesare canoane primite la spovedanie?

(R): Domnul Iisus Hristos i-a poruncit leprosului să împlinească totul după lege. Iată ce înseamnă acest lucru: după spovedanie, trebuie să primim un canon şi să îl împlinim cu credinţă, căci în el se ascunde mare putere de apărare.

Se dau epitimii (canon) pentru ca cei vinovaţi să nu fie nevoiţi să dea răspuns la Judecata particulară şi la Înfricoşata Judecată şi să facă în Iad canonul.

(Î): Ce să fac dacă nu am găsit un duhovnic priceput şi smerit?

(R): Un îndrumător duhovnicesc bun în vremurile noastre este o mare raritate. În acest caz să-ţi spovedeşti mai des păcatele la preotul duhovnic, iar învăţăturile să le iei din Sfânta Scriptură şi din cărţile scrise de Sfinţii Părinţi şi stareţi, mai ales din cele despre nevoinţă.

 (Î): Ce să facă acei oameni care nu îşi văd păcatele lor?

(R): Celor care nu îşi văd păcatele lor li se recomandă să ia aminte la păcatele pe care le văd în ei oamenii apropiaţi, la cele pentru care sunt mustraţi.

Altă cale mai sigură şi profundă: Aproapele meu este oglinda mea. Dacă-l văd negru, de vină sunt ochelarii mei negri, adică negreala din mintea mea ─ păcatul, pe care trebuie să-l curăţ.

(Î): Cum să ne purtăm înainte de spovedanie?

(R): Înainte de spovedanie păstraţi tăcerea pentru a vă fi mai uşor să vă conştientizaţi păcatele.

(Î): Ce folos mai aduce spovedania în afară de iertarea păcatelor?

(R): Sfânta spovedanie aduce un folos îndoit: dăruieşte iertare de la Dumnezeu pentru păcatele săvârşite şi îl fereşte pe om de la o nouă cădere în păcat.

(Î): Se iartă păcatele numai prin rugăciunile de dezlegare rostite de preot dacă penitentul nu îşi spune la spovedanie păcatele?

(R): Este de neînţeles practica unor preoţi de a rosti rugăciunea de dezlegare fără să asculte spovedania. Aceasta înseamnă prefacerea Sfintelor Taine în magie: preotul rosteşte rugăciunea de dezlegare şi, gata, se crede că toate păcatele sunt iertate, este mare păcat şi din partea celui ce se spovedeşte, şi din partea preotului, care desfiinţează astfel Sfânta Taină a Spovedaniei. Se poate întâmpla astfel încât preotul să spună: ''Te iert şi te dezleg".

(Î): Care sunt principalele motoare ale vieţii duhovniceşti?

(R): Spovedania deasă şi Sfânta Împărtăşanie sunt cele mai puternice şi mai importante motoare ale vieţii noastre duhovniceşti. Numai că trebuie să ne folosim corect de aceste Sfinte Taine. De exemplu: spovedania, pentru a fi valabilă, cere ca noi să ne spovedim păcatele cu zdrobire de inimă, cu căinţă sinceră şi fără niciun ascunziş şi să avem intenţia fermă de a nu le repeta pe viitor.

(Î): Cine este izbăvit de vămile văzduhului?

(R): Este izbăvit de vămile văzduhului numai acel suflet pe care Domnul l-a învrednicit să se împărtăşească cu deplină credinţă în ceasul sfârşitului sau să dobândească sfârşit creştinesc în Săptămâna Învierii Luminate a Iui Hristos.

(Î): Este folositoare spovedania deasă?

(R): Spovedania deasă este foarte folositoare, deoarece noi uităm repede păcatele noastre, dar, dacă le spunem duhovnicului, atunci le rupem din rădăcină. În afară de aceasta, pocăinţa deschide ochii, deschide vederea spre păcate. După ce s-a căit pentru unele păcate, creştinul începe să vadă altele şi altele şi tot aşa, începe să socotească păcat ceea ce înainte nu socotea păcat, îşi aduce aminte de cele pentru care nu s-a căit, uitate demult... Celui ce se deprinde să dea socoteală pentru viaţa sa la spovedanie aici, aceluia nu-i va fi frică să dea răspuns la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos: de aceea şi este rânduită aici scurta judecată a pocăinţei, pentru ca fiind curăţiţi şi îndreptaţi prin pocăinţa de aici, să putem da răspuns fără de ruşine la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos.

(Î): Ce trebuie să facem pentru ca diavolul să nu ne ponegrească în ceasul morţii?

(R): Dacă omul voieşte ca vrăjmaşul diavol să nu aibă cu ce să-l ponegrească în ceasul morţii, trebuie să se spovedească fără să ascundă înaintea părintelui duhovnic nici cea mai mică mişcare a trupului şi a duhului, potrivnice lui Dumnezeu.

(Î): De ce acordă Sfinţii Părinţi o aşa mare importanţă vieţii trăite sub îndrumarea unui părinte duhovnic?

(R): Cine trăieşte după voia lui, fără un părinte duhovnic, acela trăieşte fără roade. Chiar şi dacă face bine, totuşi conştiinţa lui în acest caz nu poate fi liniştită (deoarece ea se linişteşte prin spovedanie). Fără povăţuitor poate exista o continuă şovăială, tulburare, iar dispoziţia voinţei rămâne la fel.

(Î): Cum să privim schimbarea duhovnicilor?

(R): Regula generală trebuie să fie următoarea: fără un motiv întemeiat nu trebuie să schimbăm duhovnicul. Dar ce anume poate fi numit motiv întemeiat? Schimbarea domiciliului păstorului şi comunicarea greoaie cu el, boala incurabilă a păstorului, moartea sau altele.

(Î): Ce este împrăştierea inimii.

(R): Unii dintre credincioşi caută să aibă câţiva duhovnici pentru ca unuia să-i spună anumite păcate, iar altuia altele, şi există şi unii care nu îşi preţuiesc duhovnicul, ci se străduiesc să-şi aleagă cât de mulţi duhovnici pot, justificându-se prin faptul că nu găsesc unul bun. Toate acestea sunt rodul împrăştierii lăuntrice a inimii.

(Î): Cu cine trebuie să avem în mod deosebit legătură şi prietenie?

(R): Să ne alăturăm celor cărora Dumnezeu le-a dat har.

(Î): Care este cea mai înaltă lucrare de pe pământ?

(R): ''Nu există lucrare mai înaltă pe pământ ca săvârşirea Sfintei Liturghii şi împărtăşirea oamenilor cu Sfintele Taine ale Trupului şi Sângelui lui Hristos'', ne răspunde Sfântul Ioan de Kronstadt.

(Î): Cum să privim slujba prescurtată şi săvârşită în grabă?

(R): ''În marea lor nesimţire, astăzi, au scurtat Dumnezeiasca slujbă... Slujbele voastre nu sunt bune de nimic pentru că sunt săvârşite în grabă. Pe cât îi este de folos tâmplarului o scândură putrezită, pe atât este de folos şi o slujbă săvârşită în grabă. Pe cât îi este de trebuincios croitorului un ac strâmb, pe atât îi este de folos preotului o liturghie săvârşită în grabă'', spune Sfântul Nil ─ Izvorâtorul de Mir.

(Î): Când se va lua Harul Sfântului Duh?

(R): ''Însuşeşte-ţi acest semn şi vei şti când se va lua Harul Sfântului Duh. Atunci oamenii vor face privegherile şi Liturghiile în galop pe drumul mare, aşa cum se fac şi acum în Apus... îşi vor trimite reciproc scrisori şi vor primi scrisori cu conţinut diferit şi cu diverse subiecte, adică monahii vor intra în literatură, în cercetarea problemelor ştiinţifice şi politice, iar poziţia lor o vor îndrepta de la bunurile duhovniceşti cu totul spre deşertăciune'', ne avertizează Sfântul Nil - Izvorâtorul de Mir.

(Î): Ce să facem după împărtăşirea cu Sfintele Taine?

(R): După împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Trupului şi Sângelui lui Hristos, trebuie să ne ferim de discuţiile inutile despre lucrurile deşarte, de glume, de râsete, de cântecele lumeşti, de ospeţe, de băuturile alcoolice şi alte lucruri necurate şi să ne îndeletnicim cu rugăciunea, cu cugetarea despre credinţă şi cu citirea Sfintei Scripturi şi a Vieţilor Sfinţilor.

(Î): Toţi creştinii se pot împărtăşi des?

(R): Odată ─  a spus arhiepiscopul Arsenie, s-a apropiat de mine o femeie şi a început să-mi spună că nu i se îngăduie să se apropie des de Sfânta Împărtăşanie. Printre altele, la întrebarea mea dacă îşi spovedeşte des păcatele ei şi dacă ea, ca femeie (cu necurăţia ei femeiască), este vrednică să se împărtăşească des, mi-a răspuns că nu are păcat. Iar altă femeie cerea împărtăşanie deasă în timp ce duhnea a tutun. Mare este Sfânta Împărtăşanie şi potrivit măreţiei ei este nevoie şi de pregătire mare, de vrednicie mare pentru primirea ei. ''Căci este foc şi pe cei nevrednici îi arde", spune Arhiepiscopul Arsenie Ciudov.

(Î): Cum să-l privim pe cel care nu se spovedeşte şi nu se împărtăşeşte cu Sfintele Taine?

(R): Să-ţi scrii în inimă: ''cine se înstrăinează de Sfintele Taine, acela este fără har, adică nu îl are pe Dumnezeu Duhul Sfânt. Iar cine nu Îl are pe Dumnezeu Duhul Sfânt, acela nu este al lui Hristos”, ne atenţionează Sfântul Teofan Zăvorâtul.

(Î): Ce importanţă are în viaţa duhovnicească împărtăşirea deasă cu Sfintele lui Hristos Taine?

(R): Este cu neputinţă pentru oricine vrea să atingă desăvârşirea în viaţa duhovnicească fără împărtăşirea deasă cu Sfintele lui Hristos Taine.

(Î): Mă socotesc nevrednic de împărtăşirea cu Sfintele Taine şi de aceea mă împărtăşesc numai o singură dată pe an. Este bine să gândesc aşa?

(R): Dacă suntem vrednici sau nevrednici să ne apropiem de împărtăşania cu Sfintele Taine, cu Trupul şi Sângele lui Hristos, le este dat a judeca preoţilor în Sfânta Taină a Spovedaniei. Iar cei ce se socotesc pe ei înşişi nevrednici şi se depărtează de împărtăşanie sunt asemenea ereticilor şi păgânilor.

(Î): De ce trebuie să ne rugăm Domnului după împărtăşirea cu Sfintele Taine?

(R): După împărtăşanie, trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să păstrăm Darurile cu vrednicie şi Domnul să ne dăruiască ajutor ca să nu ne întoarcem din nou la păcatele dinainte.

           Sfântul Botez. Schimbarea nume

(Î): Părinte, este valabil Botezul prin stropire?

(R): Sfinţii Părinţi spun că dacă eşti în deşert şi nu ai apă, iar pruncul este foarte bolnav şi poate să moară, poţi să-l botezi turnând pe capul lui nisip.

Evreul Nicolae Steinhardt a fost botezat de părintele Mina Dobzeu în închisoare prin turnarea apei dintr-o cană pe creştetul acestuia zicând: „Se Botează robul lui Dumnezeu Nicolae, în numele Tatălui. Amin! Şi al Fiului. Amin! Şi al Duhului Sfânt. Amin! Referindu-se la rugăciunile spuse la Botez, părintele a relatat că a spus fragmente din rugăciunile de care îşi mai aducea aminte.

Nicolae Steinhardt a spus că bucuria duhovnicească şi iluminarea pe care a simţit-o la botez, l-a încredinţat că botezul creştin ortodox este adevărat. Însă acest fel de Botez prin stropire trebuie să fie excepţie, numai în cazuri deosebite[1] şi nu regulă generală

(Î): Ce să fac de vreme ce nu ştiu dacă am fost botezat sau nu în copilărie?

(R): Trebuie să fii botezat, dar să se folosească formula: ''Dacă nu a fost botezat"…

(Î): Cum să-şi schimbe omul numele dacă la Botez i-a fost dat un altul greşit (de exemplu: neortodox sau nume bărbătesc pentru fată)?

(R): ''Persoana căreia trebuie să i se schimbe nurnele să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine, iar în timpul spovedaniei şi al împărtăşaniei să i se dea un nume nou'', ne spune Mitropolitul Filaret al Moscovei.

(Î): Poate cununa preotul un ortodox cu o persoană de sex opus de altă credinţă?

(R): Cununia cu o persoană de sex opus de altă credinţă este posibilă numai în cazul trecerii acestuia la ortodoxie.

A întrebat un colonel în rezervă:

(Î): Părinte, am fost comandant de regiment. Nu m-am spovedit 40 de ani. Acum nu pot ţine tot postul pentru că sunt bolnav. Oare mă va Împărtăşi părintele duhovnic?

(R): Dacă veţi merge şi vă veţi spovedi ca un condamnat la moartea cea veşnică pentru păcatele săvârşite, nădăjduim că vă va ierta Dumnezeu. Nimeni nu este vrednic să se împărtăşească cu Însuşi Trupul şi Sângele Dumnului Iisus Hristos. Însă Dumnezeu îl va împărtăşi pe cel căruia îi va fi spre mântuire, celui care vine cu pocăinţă, cu lacrimi şi smerenie. Deci să nu mergeţi ca la raportul regimentului, cu mândrie şi surle de tobe şi trompete, ci un condamnat la chinul şi focul cel veşnic pentru păcatele săvârşite.

[1] Când cel care trebuie botezat se află în deşert, este muribund şi nu există apă, Botezul poate fi săvârşit cu nisip. Se toarnă nisip pe creştetul lui şi se spune: „Se botează robul lui Dumnezeu Numele…, în numele Tatălui. Amin! Şi al Fiului. Amin! Şi al Duhului Sfânt. Amin!