Rugaciunea | cleopacristian.com

Dec. 18, 2022

Rugăciunea

Rugăciunea lui Iisus

(Î): Care este principalul lucru în viaţa duhovnicească?

(R): ''Principalul lucru în viaţa duhovnicească este rugăciunea, iar toate celelalte lucruri se află pe locurile secunde'', ne spune Sfântul Grigorie Teologul.

(Î): De ce este importantă rugăciunea în viaţa duhovnicească?

(R): Prin rugăciune vine Harul Dumnezeiesc şi toate harismele şi darurile dumnezeieşti.

(Î): Pentru ce anume trebuie să ne rugăm?

(R): Să te rogi, în primul rând, pentru a te curăţi de patimi, în al doilea rând, pentru a te izbăvi de neştiinţă şi de uitare şi în al treilea rând, pentru a fi izbăvit de orice ispită şi părăsire.

(Î): Ce mai trebuie să ştim despre rugăciune?

(R): La rugăciune nu trebuie numai să cerem: ''Doamne, miluieşte-mă'', ''Doamne ajută-mă", trebuie să şi mulţumim neîncetat şi să ştim să-L slăvim pe Dumnezeu. Atunci va fi pace în sufletele noastre.

(Î): În ce constă pregătirea pentru rugăciune?

(R): Pregătirea pentru rugăciune constă în: pântecele nesăturat, tăierea grijilor cu sabia credinţei, iertarea cu toată sinceritatea inimii a tuturor insultelor, mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru toate necazurile vieţii, depărtarea de la sine a împrăştierii şi a visării, frica plină de evlavie faţă de Ziditorul.

(Î): Cum trebuie să stăm la rugăciune?

(Î): La rugăciune trebuie să stăm fără să istovim trupul, fără să ne mutăm de pe un picior pe altul şi fără să ne sprijinim de perete sau de stâlp. Mâinile trebuie să le ţinem cuviincios, să stăm în picioare drepţi şi nemişcaţi, capul să nu-l îndreptăm într-o parte sau alta, ci să-l înclinăm puţin, să nu fim împrăştiaţi cu mintea şi să nu fim curioşi cu gândurile sau să fim distraşi de cei leneşi, care discută între ei şi şoptesc, ci să ne reţinem cu orice chip de la împrăştiere ochii şi sufletul, fiind atenţi la cuvintele rugăciunii, astfel încât nici unul dintre ele să nu fie rostit în zadar.

Căci, dacă te vei obişnui să procedezi aşa cu privire la acest lucru, în scurt timp vei izbândi şi vei ajunge la măsura bărbatului desăvârşit. După încheierea slavosloviei, să nu începi imediat să discuţi cu unii sau cu alţii. Păstrează tăcerea şi depărtează-te de toţi. Tăcerea, însă, păstreaz-o cu următorul gând: ''Ce lucru bun pot spune eu, fiind necurat tot şi nesăbuit şi chiar nevrednic de a spune sau a auzi ceva sau de a mă socoti în rândul oamenilor?", ne povăţuieşte Sfântul Simeon Noul Teolog.

(Î): Ce înseamnă a fi neglijent din punct de vedere duhovnicesc?

(R): Acest lucru înseamnă a te ruga cu lene, a nu fi atent la inima ta duhovnicească, a nu plânge pentru păcate, a nu lucra împotriva gândurilor şi simţămintelor rele.

(Î): Dacă mintea este împrăştiată la rugăciune, ce trebuie să facem?

(R): În momentul în care mintea este împrăştiată la rugăciune, să te ocupi cu citirea celor dumnezeieşti (Sfânta Evanghelie şi scrierile Sfinţilor Părinţi) mai mult decât cu rugăciunea.

(Î): Pentru ce anume trebuie să ne rugăm?

(Î): Este de folos sufletului să citim în primejdii psalmul 90?

(R): Multe exemple ne arată că citirea cu credinţă a psalmului 90: 'Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt'... îi apără de multe primejdii. Iar dacă vrea, ca să nu îl uite, cu credinţă în ajutorul lui Dumnezeu să aibă cu sine acest psalm scris. Un ofiţer avea la gât icoana Sfântului Nicolae cu acest psalm scris. Un glonţ a străpuns prin tunica, a ajuns la hârtiuţă, însă nu a vătămat nici icoana, nici hârtiuţa.

(Î): Cum este mai bine să păzim poruncile lui Dumnezeu?

(R): Sfinţii Părinţi ne-au lăsat învăţătura despre rugăciunea minţii şi a inimii. Cu ea trebuie să se ocupe mintea şi nu este altă cale care ne-ar putea ajuta mai bine să păzim toate poruncile lui Dumnezeu.

(Î): Ce rău provoacă tristeţea şi cum să ne izbăvim de ea?

(R): Tristeţea întunecă mintea, înlesneşte descurajarea şi de aici provin frica şi gândul hulitor. Omul se izbăveşte de tristeţe prin rugăciune sârguincioasă, cu lacrimi şi suspine. Rugăciunea alungă duhul tristeţii.

(Î): Ce putere au metaniile săvârşite în timpul nopţii?

(R): Să nu uitaţi niciodată să faceţi noaptea metanii până la pământ, iar, dacă vă simţiţi rău, să vă închinaţi măcar de trei ori. Prin aceste metanii săvârşite în timpul nopţii şi prin rugăciune, omul îl biruie pe diavol şi, dacă este ispitit în timpul zilei, prin ele se izbăveşte de păcat.

(Î): Îi putem evita, sub pretextul rugăciunii, pe cei ce caută de la noi folos?

(R): Nu se cuvine să-i evităm sub pretextul discuţiei cu Dumnezeu pe cei ce caută de la noi folos, căci dragostea este mai presus decât rugăciunea.

(Î): Ce ne abate de la pomenirea lui Dumnezeu?

(R): Discuţiile noastre ne abat de la pomenirea lui Dumnezeu (mai ales cele cu oamenii lumeşti).

(Î): Uneori vin la mine oameni pentru a purta discuţii deşarte. Ce să fac?

(R): Când vin la tine oameni pentru discuţii deşarte, trebuie să zici Rugăciunea lui lisus, îndreptând mintea şi inima ta spre cele de sus.

(Î): Ne putem ruga fără carte de rugăciuni şi Psaltire?

(R): ''Fără citirea psaltirii sau a cărţii de rugăciuni nu trebuie să ne aflăm. Prin acestea se înflăcărează inima, aşa cum prin aruncarea lemnelor se înteţeşte focul slab din sobă. Însă atunci când inima se încinge şi un anumit simţământ pune stăpânire pe tot sufletul, trebuie să lăsăm cititul şi să ne rugăm cu rugăciunea noastră'', ne spune Sfântul Teofan Zăvorâtul.

(Î): De ce trebuie să citim Psaltirea?

(R): Trebuie să citim psalmii deoarece ei sunt arma cea mai puternică împotriva diavolilor şi aduc în inima noastră duhovnicească Harul Dumnezeiesc.

(Î): Este bine să citim Psaltirea pentru cei răposaţi?

(R): Bun lucru este să citim Psaltirea pentru cei răposaţi, însă nu trebuie să o citim pentru toţi cei răposaţi precum: sinucigaşi, necredincioşi, nebotezaţi şi cei de alte credinţe.

(Î): Care este cel mai bun moment pentru rugăciune?

(R): Noaptea este cel mai bun moment pentru rugăciune... Mai ales miezul nopţii (Psalm 118 ,62). ''Domnul Se apleacă spre milă îndeosebi datorită rugăciunilor săvârşite noaptea, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

(Î): De ce trebuie să ne rugăm la miezul nopţii.

(R): Rugăciunea de la miezul nopţii este de aur, rugăciunea de dimineaţă, de argint, iar rugăciunea de seară de bronz.

(Î): De ce?

(R): La miezul nopţii ne silim firea care este obişnuită să doarmă, să se uite la tembelizor, să viseze păcate… Şi pentru că ne ostenim, Dumnezeu ne răsplăteşte cu binecuvântările Sale.

Părintele Cleopa Ilie a fost trimis să revigoreze viaţa duhovnicească la o mănăstire, unde nu se mai slujise Utrenia la miezul nopţii, de multă vreme.

La miezul nopţii, când au început să bată clopotele pentru slujbă, sătenii au crezut că a luat foc mănăstirea şi au chemat pompierii.

Când a aflat Părintele Cleopa Ilie de ce au venit pompierii le-a spus:

─ Acest foc (duhovnicesc n. n.) care s-a aprins aici la miezul nopţii, să ardă până la sfârşitul veacurilor!

(Î): Când se pleacă în mod deosebit Domnul spre milă?

(R): Domnul Se pleacă în mod deosebit spre milă în timpul rugăciunilor de noapte, când timpul rezervat odihnei îl petreci în plâns pentru păcate. Adu-ţi aminte de împăratul David care spune despre sine: ostenit-am întru suspinul inimii mele, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda (Psalm 6.7).

(Î): În timpul rugăciunii ne putem opri la gândurile duhovniceşti sau la lucrurile de folos?

(Î): În timpul rugăciunii trebuie să ne împotrivim nu numai gândurilor deşarte, ci şi oricărui gând despre lucrurile duhovniceşti şi de folos care vine degrabă, să ne adâncim şi să ne silim spre citirea rugăciunii şi spre meditaţia dumnezeiască până sfârşitul lor.

(Î): Ce înseamnă a te ruga des?

(R): A te ruga des nu însemnă a citi des psalmi şi alte rugăciuni, căci fiecare creştin trebuie să facă ceva, după chemarea sa. De asemenea trupul ostenit are nevoie de odihna somnului şi celelalte. A te ruga des înseamnă ca în orice lucru început să-ţi ridici des mintea, inima şi suflarea la Dumnezeu şi să-i ceri milă, ajutor şi ocrotire.

(Î): Rugăciunea este socotită ca atare numai atunci când rugătorul se roagă înaintea icoanelor?

(R): Rugăciunea nu înseamnă să stai în mod obligatoriu înaintea icoanelor şi să te rogi. A ţine mintea şi inima îndreptate către Dumnezeu înseamnă deja rugăciune, în orice poziţie te afli: fie că şezi, fie că stai culcat, fie că mergi. Pravila de rugăciune de acasă să-şi urmeze cursul ei: dimineaţa şi seara înaintea icoanelor, iar această stare de rugăciune să-şi păstreze de asemenea, cursul ei.

(Î): De ce trebuie să ne rugăm neîncetat?

(R): Trebuie să ne rugăm neîncetat pentru ca să nu intre vreun gând păcătos în mintea noastră şi, ocupând-o cu ceva anume, să ne despartă de Dumnezeu.

Deoarece satana ne atacă în orice moment cu slugile sale rele şi, de asemenea trupul întotdeauna are pofte împotriva duhului şi nu ne putem împotrivi singuri împotriva vrăjmaşului, de aceea trebuie să ne înarmăm, să rezistăm şi să ne întărim cu rugăciunea. Cu mintea şi cu duhul ne putem ruga în orice vreme şi în orice loc.

(Î): Ce trebuie să-l cerem lui Dumnezeu la rugăciune?

(R): Roagă-te să-ţi dăruiască lacrimi ca prin plâns, să înmoi cruzimea din sufletul tău, să-ţi dea dreaptă socoteală, să te ajute să te curăţeşti de patimi şi să fii izbăvit de toată ispita şi părăsirea.

(Î): În timpul pravilei de rugăciuni mă distrag cei care trec pe lângă fereastră. Ce să fac?

(R): Când îţi săvârşeşti pravila de rugăciune acasă, lasă perdeaua în jos. Iar dacă te uiţi atunci pe fereastră, adu-ţi aminte că trebuie să te căieşti.

(Î): Imediat ce ne trezim, ce gânduri trebuie să avem?

(R): Când omul este încă somnoros, are loc îngrămădire rapidă de gânduri, fapte şi sentimente. Trebuie să nimicim acest lucru şi să căpătăm deprinderea de a închina primul nostru gând lui Dumnezeu. Acest lucru se realizează prin meditaţia Dumnezeiască.

(Î): Este important să sfinţim mâncarea, băutura şi locuinţa noastră?

(Î): Atmosfera se sfinţeşte prin stropirea cu agheazmă şi prin rugăciune, mâncarea ─ prin stropirea cu agheazmă şi prin binecuvântare. Totul se sfinţeşte prin cruce. Este foarte important să sfinţim mâncarea. Mâncarea are mare influenţă asupra stării noastre, atât a trupului, cât şi a sufletului. Când aducem de la piaţă alimentele, înainte de a le spăla cu apă, gospodina trebuie să le spele cu semnul crucii ca să le curăţească de microbii şi de bacilii cei duhovniceşti. Semnul crucii poate nimici chiar şi puterea otrăvii. De asemenea, este importantă sfinţirea nu numai a mâncării, dar şi a locuinţei noastre, a patului şi a gospodăriei.

(Î): Cum se recunoaşte râvna?

(R): Râvna se recunoaşte din faptul că ne silim spre bine, de exemplu ─ spre rugăciune, chiar şi atunci când nu voim să ne rugăm.

(Î): Uneori mi se întâmplă ca după rugăciunile de seară să mănânc sau să beau. Ce să fac după aceea?

(R): Dacă mănânci după pravila de seară, să rosteşti iarăşi rugăciunile de seară, iar dacă bei, trebuie să faci pentru acest lucru 12 metanii. Iar dacă ceilalţi beau, să nu-i osândeşti, ci să zici în sinea ta: ah, eu blestematul!

(Î): Uneori mă trezesc noaptea, cum să consider acest lucru?

(R): Dacă te trezeşti mai devreme decât ora rânduită, atunci, fără să te leneveşti, ridică-te şi roagă-te Dumnezeului tău şi Sfântului Înger Păzitor care te-a deşteptat.

(Î): De unde vine lenea la rugăciune?

(R): ''Lenea la rugăciune şi, în general, în slujirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, vine din pântecele omului care este hrănit mult în fiecare zi'', ne spune Sfântul Ioan de Kronstadt.

(Î): Este greşit să ne rugăm la repezeală?

(R): ''Dacă cineva se roagă lui Dumnezeu fără frică şi în treacăt, acela atrage mânia lui Dumnezeu. Mai bine să nu se roage decât să se roage superficial. Nu există păcat mai mare. Diavolii din nicio altă pricină nu năvălesc aşa cum năvălesc datorită dispreţului faţă de Dumnezeu”, ne spune Sfântul Teofan Zăvorâtul.

Deci, este păcat să te rogi lui Dumnezeu fără frică, atenţie şi evlavie. Să te rogi cu limba, iar cu mintea să porţi discuţii cu diavolii.

(Î): Când se transformă rugăciunea în păcat?

(R): Rugăciunea se transformă în păcat atunci când oamenii se roagă pentru ceea ce interzice Dumnezeu. De exemplu: pentru a se răzbuna, pentru moartea vrăjmaşului, pentru prea multe haine, pentru bogăţie şi aşa mai departe.

(Î): În timpul rugăciunii mă năpădeşte frica. Ce să fac?

(R): Frica ce vine în timpul rugăciunii să o consideri ispită de la vrăjmaşul diavol, care se străduieşte să-l abată de la rugăciune pe cel care îşi doreşte să se roage. Când începi rugăciunea, să te îngrădeşti cu semnul crucii şi să continui să te rogi. Cu timpul, prin mila lui Dumnezeu, te vei izbăvi de această ispită, dacă te vei mânia mai puţin pe ceilalţi şi te vei abţine de la judecarea altora.

(Î): Se cuvine să lăsăm citirea cărţii dumnezeieşti când vine starea de rugăciune?

(R): Dacă mintea ta şi inima simt starea de rugăciune în timpul citirii Sfintei Scripturi, rămâi în această stare până când va înceta.

(Î): Cine se osteneşte la rugăciune fără folos?

(R): Cine îl supără pe aproapele, acela se ostenşte fără folos la rugăciune.

(Î): Cum să socotim rugăciunea săvârşită fără pocăinţă şi durere pentru păcate?

(R): Fără sentimentul de pocăinţă, fără durerea pentru păcate, rugăciunea nu este rugăciune. Vărsaţi la rugăciune lacrimi pentru păcate. Învăţaţi să plângeţi pentru voi ca pentru nişte morţi în păcate.

(Î): Părinte, când încep să mă rog, îmi vine să oftez.

(R): Poate să fie un oftat de pocăinţă, dar şi firesc sau pentru păcate[1]. Trebuie să-l transformi în oftatul cel bun, pentru păcatele tale. La fel ca şi grija cea lumească, trebuie s-o schimbi în grija cea bună pentru mântuirea sufletului.

(Î): Cum să ne purtăm atunci când cineva vine după sfat, iar noi trebuie să săvârşim pravila de rugăciune?

(R): ''Străduieşte-te să nu te depărtezi de cei care caută folos de la tine sub pretextul că discuţi cu Dumnezeu: căci dragostea este mai bună decât rugăciunea'', ne povăţuieşte Cuviosul Simeon Evlaviosul.

(Î): Care trebuie să fie temelia rugăciunii pentru aproapele?

(R): Temelia rugăciunii pentru aproapele este compătimirea acestuia.

(Î): Se întâmplă să ne vină dorinţa de a ne ruga pentru cineva. Ce înseamnă acest lucru?

(R): Când îţi vine dorinţa de a te ruga pentru cineva, înseamnă că Însuşi Domnul voieşte să miluiască acel suflet şi ascultă cu milostivire rugăciunile tale.

(Î): Poate bărbatul, la nevoie, să se roage cu capul acoperit?

(R): Chiar şi atunci când ai capul acoperit, nu lăsa rugăciunea, ci urmăreşte numai să nu o faci cu nesocotinţă.

(Î): Ce rugăciune, câte metanii şi cât timp trebuie să le săvârşim pentru o răposată care abia şi-a dat sufletul?

(R): Trebuie să rostim rugăciunea: ''Odihneşte, Doamne, sufletul răposatei roabei Tale (numele ei) şi iartă-i ei orice greşeală săvârşită cu voie şi fără de voie" ─ de 12 ori cu 12 metanii dimineaţa (după rugăciunile de dimineaţă) şi seara (după rugăciunile de seară), timp de 40 zile.

(Î): De ce uneori sfinţii nu împlinesc rugăciunile noastre şi nu ne izbăvesc de suferinţe şi nenorociri?

(R): Sfinţii nu împlinesc rugăciunile noastre, nu ne dăruiesc bunurile pământeşti cerute (în rugăciune) şi nu ne izbăvesc de nenorociri şi de suferinţe pentru ca tocmai prin aceste necazuri să mântuiască sufletele noastre.

(Î): Are putere rugăciunea înaintea lui Dumnezeu dacă este rostită fără bunăvoinţa inimii?

(R): Fără bunăvoinţa inimii, rugăciunea nu are trecere la Dumnezeu.

(Î): Putem scurta pravila în rugăciune de acasă?

(R): Putem scurta pravila de rugăciune, dar numai la nevoie. Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că ''numai celor întăriţi duhovniceşte le este îngăduită scurtarea pravilei de rugăciune''. Deci nu oricui voieşte să se descotorosească mai repede de rugăciune.

(Î): Când putem scurta pravila de rugăciune?

(R): Piedicile din calea săvârşirii pravilei sunt diferite: indispoziţia puternică sau surmenare fizică foarte mare, un vizitator întâmplător; oboseala de pe drum, conducerea autoturismului şi diverse alte obstacole care presupun atenţie. În timpul tuturor acestor greutăţi, trebuie să scurtăm în mod conştient pravila până la cât putem îndeplini, însă cu mustrare de sine. În acelaşi timp, trebuie să ne şi ferim să fim indulgenţi cu sine, pentru ca în acest fel conştiinţa să nu ne poată reproşa faptul că am putut face mai mult şi nu ar făcut.

(Î): Ce se întâmplă cu creştinii care nu-şi respectă pravila lor de rugăciune acasă?

(R): Creştinii care nu-şi respectă pravila de rugăciune de acasă sunt nişte creştini morţi. Pravila de acasă este stimulentul puterilor sufleteşti, călăuza către rugăciunea neîncetată.

(Î): Putem citi pravila de rugăciune în timpul slujbei în Biserică?

(R): A citi pravila în timpul slujbei este un obicei rău.

(Î): De câte ori ne sfătuiesc stareţii să rostim rugăciunea ''Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te"?

(R): Să rostim de 12 sau de 24 ori pe zi ''Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te". Ea este singura noastră ocrotitoare.

(Î): Când mă rog împreună cu alte persoane, pot arăta în exterior mişcarea lăuntrică a sufletului?

(R): Dacă ne rugăm împreună cu alte persoane, este de ajuns pentru noi să arătăm doar cu mintea şi cu inima înaintea lui Dumnezeu mişcarea lăuntrică a sufletului, să nu abordăm o faţă tristă, plângăreaţă şi să nu facem cu trupul niciun semn care să arate ce avem în suflet, pentru ca unii dintre ceilalţi să nu înceapă să ne cinstească, iar alţii chiar să râdă de noi. Prin aceasta ne supunem ispitei, tulburării de sine şi îndârjirii faţă de ceilalţi. Însă, când suntem singuri şi nu ne văd ceilalţi (care pot râde de noi), putem avea şi un chip rugător şi o voce tristă şi putem vărsa şi lacrimi, putem întinde mâinile în sus şi putem face metanii până la pământ.

(Î): Care rugăciune săvârşită de noi îi este plăcută Domnului?

(R): Domnului îi este plăcută rugăciunea săvârşită pentru cei ce ne ocărăsc şi de aceea trebuie să ne rugăm pentru ei.

(Î): Cum să ne rugăm pentru cei ce ne ocărăsc?

(R): Cuviosul Serafim a poruncit să dăm lumânări la altar pentru sănătatea şi mântuirea celor ce ne ocărăsc. De asemenea să slujim un Sfântul Maslu. Ascetul Gheorghe Zăvorâtul a scris: ''Daţi la Biserici pomelnice pentru sănătatea celor ce vă duşmănesc şi fapta inimii voastre bune Îl va proslăvi pe Dumnezeu înaintea tuturor".

(Î): Care este mai rea la rugăciune: împrăştierea sau visarea?

(Î): Împrăştierea fură rugăciunea. Visarea în timpul rugăciunii este mai dăunătoare decât împrăştierea. Împrăştierea face rugăciunea neroditoare, iar visarea este pricina roadelor false, a autoînşelării şi a înşelăciunii diavoleşti.

(Î): De unde provine împrăştierea?

(R): Împrăştierea provine şi din trândăvie.

(Î): Cum să ne luptăm cu starea de împrăştiere din timpul rugăciunii?

(R): ''În timpul rugăciunii personale, gândul fuge la alte lucruri şi trebuie să depui eforturi pentru păstrarea atenţiei. Imediat ce gândul fuge, întoarce-l; fuge iarăşi, iarăşi întoarce-l; şi aşa de fiecare dată. Dar de fiecare dată, ceea ce vei citi în timpul depărtării gândului şi, prin urmare, fără atenţie şi simţire, să citeşti din nou ca să nu uiţi; şi chiar dacă gândul tău ar fugi de câteva ori într-un singur loc, să citeşti de câteva ori până când vei înţelege şi vei simţi cele citite'', ne spune Sfântul Teofan Zăvorâtul.

(Î): Se poate ruga mireanul folosind şiragul de metanii?

(R): Se poate. Despre rugăciunea săvârşită cu ajutorul metanierului, Sfântul Teofan Zăvorâtul scrie: ''Prima dată am auzit de metanier de la un mirean, nu de la un monah. Şi mulţi mireni se roagă în acest fel. Şi vouă vă prinde bine acest lucru".

(Î): Ce anume trebuie să-I cerem lui Dumnezeu cel mai mult?

(R): Cu lacrimi trebuie să-I cerem lui Dumnezeu smerenie, dragoste şi dreaptă socoteală.

(Î): Ce este important când facem metanii şi rugăciuni?

(R): Ţineţi minte că nu cuvintele şi metaniile sunt importante, ci pocăinţa şi ridicarea minţii şi a inimii către Dumnezeu. Este posibil să rostiţi rugăciuni şi să faceţi toate metaniile rânduite, iar de Dumnezeu să nu vă amintiţi deloc sau doar aşa, în împrăştierea gândului şi în rătăcirea minţii. Şi, prin urmare, să săvârşiţi pravila de rugăciune fără să vă rugaţi. Atunci rugăciunea voastră este păcat înaintea lui Dumnezeu, iar metaniile sunt simple exerciţii fizice.

(Î): Ce este chemarea?

(R): Chemarea ─ faptul de a te îndrepta către Dumnezeu are loc uneori nu dintr-o anumită nevoie, ci doar din dorinţa fierbinte de Dumnezeu. În orice măsură şi în orice fel s-ar manifesta această chemare, niciodată nu trebuie să o laşi neîndeplinită, ci imediat să te îndrepţi spre rugăciune şi să te rogi în acea stare în care te-a găsit chemarea: dacă eşti la lucru, în timpul lui să te şi rogi; dacă citeşti, în mijlocul cititului să te rogi; dacă eşti în mers, mergând, să te rogi. Dar, desigur, este mai bine şi mai roditor să stai într-un loc de rugăciune şi să adopţi o poziţie de rugăciune, dacă se poate. Dacă în timpul rugăciunii ia naştere această chemare, încetează rostirea rugăciunii şi roagă-te potrivit acestei chemări, cu cuvintele tale sau fără cuvinte cu simţirea inimii.

(Î): Cum este mai bine să ne rugăm atunci când nu simţim nimic?

(R): Atunci când nu simţim nimic, este mai bine să ne rugăm cu rugăciuni scurte.

(Î): După ce mă trezesc, nu pot nicidecum să mă ridic dintr-o dată din pat. Ce să fac?

(R): Împotriva acestei neputinţe, cel mai bun mijloc este să vă împingeţi singur jos din pat, ne învaţă Sfântul Teofan Zăvorâtul. Alţi părinţi ne îndeamnă să începem să cântăm Doxologia lui Dumnezeu, Cuvine-se cu adevărat, Maicii Domnului, troparele Sfinţilor...

(Î): Uneori oamenii îmi cer să mă rog pentru ei, dar eu nu mă pot ruga nici pentru mine. Ce să fac?

(R): ''Nu renunţa la rugăciunea pentru ceilalţi sub pretextul temerii că nu te poţi ruga pentru tine. Teme-te de faptul că nici pentru tine nu te poţi ruga dacă nu te rogi pentru ceilalţi”, ne învaţă Mitropolitul Filaret al Moscovei.

(Î): Ne putem ruga pentru un binefăcător creştin de alt cult, putem cinsti memoria lui?

(R): În toate cazurile în care apare întrebarea despre pomenirea ortodoxă a unui creştin de alt cult, ar trebui să amintim că mitropolitul Filaret al Moscovei nu a negat posibilitatea unei asemenea pomeniri, însă a pus două condiţii pentru săvârşirea ei: să nu fie publică (adică pomenirea să fie făcută numai acasă) şi cel răposat să nu fi dispreţuit în timpul vieţii credinţa şi Biserica Ortodoxă.

(Î): Ce Acatist să citim împotriva tristeţii şi a deznădejdii?

(R): ''Împotriva tristeţii şi a deznădejdii suntem sfătuiţi să citim Acatistul Preadulcelui Iisus”, ne zice Stareţul Arsenie Athonitul.

(Î): Părinte Stareţ, care este cea mai puternică rugăciune pentru creştin?

(R): Cea mai puternică şi smerită rugăciune pentru creştin este cea spusă din suferinţa inimii, cu lacrimi de pocăinţă: ''Doamne, iartă-mă!'', ''Doamne, scapă-mă!'', ''Doamne, ajută-mă!'', ''Doamne, nu mă pedepsi după păcatele mele!''

(Î): Când putem scurta pravila de rugăciune?

(R): În caz de mare nevoie, putem scurta pravila. În mod special când pentru Dumnezeu îi slujim aproapelui.

(Î): Ce să facem dacă în timpul rugăciunilor citite ne apare uneori dorinţa de a ne ruga în chip deosebit?

(R): În cazul în care citeşti o rugăciune şi doreşti să te rogi cu duhul în chip deosebit Mântuitorului sau Maicii Domnului, trebuie să te opreşti negreşit la această dorinţă şi să urmezi îndemnul duhului.

(Î): De ce?

(R): Dacă, dorind să te desfeţi cu rugăciunea către dulcele Iisus, în acelaşi timp începi să citeşti un alt canon, după pravila hotărâtă, prin acest lucru poţi pierde tot.

(Î): Ne putem ruga în prezenţa oamenilor?

(R): Rugaţi-vă ori cu trupul, ori cu duhul în taină, dar nu în prezenţa oamenilor, chiar dacă dorm.

(Î): Cum să ni-L închipuim pe Dumnezeu? În cer, în noi înşine sau mai cum?

(R): Dobândiţi obiceiul de a stărui în convingerea că Dumnezeu este duh şi este pretutindeni şi, prin urmare, şi în voi, şi vede toate ascunzişurile voastre şi în această convingere rămâneţi cu evlavie înaintea lui Dumnezeu, Celui nevăzut, fără să vi-L închipuiţi în vreun fel. Şi rugaţi-vă ca Dumnezeu Însuşi să vă înveţe acest lucru, ne spune Sfântul Teofan Zăvorâtul.

(Î): Cu ce trebuie să ne îndeletnicim înainte de culcare?

(R): ''Seara, înainte de culcare trebuie să ne curăţim sufletul (prin pocăinţă, prin zdrobirea minţii) de orice şi să încetăm activitatea pentru ca el să rămână liber numai cu Domnul. Şi aşa să mergem la culcare. Iar fără de acest lucru să nu mergem la culcare, ci să ne dăm osteneala pentru el'', ne povăţuieşte Sfântul Teofan Zăvorâtul.

(Î): Rugăciunea în comun în familie este importantă?

(R): Rugăciunea comună are mare importanţă pentru că uneşte toată familia. Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos a spus: Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18,20). De aceea este bine ca toată familia să se adune zilnic într-o cameră înaintea sfintelor icoane dimineaţa şi seara înainte de culcare pentru a începe şi a încheia ziua cu rugăciunea. În timpul rugăciunii comune în familie, puteţi împărţi citirea rugăciunii între membrii familiei. Rugăciunea trebuie să o începeţi cu sentimentul nevredniciei voastre: ''Nevrednic sunt eu, Doamne, să vorbesc înaintea Ta, deoarece sunt foarte păcătos".

(Î): Părinte, dacă mă rog cu mintea risipită, Dumnezeu îmi ascultă rugăciunea?

(R): Dacă tu nu înţelegi ce spui în rugăciune, cum va înţelege Dumnezeu? Însă, Dumnezeu, ca un Tată iubitor ascultă rugăciunea fiului risipitor, care se roagă cu căinţă şi pocăinţă.

(Î): Care sunt semnele prezenţei lui Dumnezeu în timp ce ne rugăm şi care sunt semnele prezenţei diavolului?

(R): Prin manifestările Harului sau cercetările lui Dumnezeu avem parte de gânduri şi sentimente bune: de bucurie duhovnicească, dragoste dumnezeiască şi pentru aproapele, chiar şi pentru vrăjmaşi, smerenie, mustrare de sine, pocăinţă, zdrobirea inimii, liniştirea inimii, pacea faţă de toţi, dorinţa de bine şi mântuire pentru toţi. Iar când este prezent diavolul avem: mândrie, conştiinţa propriei vrednicii, răutate, ură, zavistie, cruzime, nelinişte, tulburare, îndoială.

(Î): Care sunt piedicile rugăciunii?

(R): În rugăciune sunt multe piedici: somnul, tristeţea, îngreuierea trupului, împrăştierea gândurilor, nerăbdarea, istovirea, revolta diavolilor.

Mi-a relatat un monah.

─ Părinte, sunt de douăzeci de ani în mănăstire şi m-am rugat mecanic, cu mintea risipită, uneori mai bine, alteori mai rău. Dar să-ţi spun când am avut cea mai puternică rugăciune.

În vara anului 1993, am vrut să trec graniţa clandestin din Macedonia în Grecia[2]. Era ziuă şi ceaţă. Am auzit patrula de grăniceri şi m-am aruncat la pământ. Cum m-am rugat atunci lui Dumnezeu, din toată inima, cu frică şi cu lacrimi, nu m-am rugat niciodată în aceşti 20 de ani de când sunt monah. Aflasem de la alţii că dacă mă descoperă, grănicerii mă vor bate ca să ţin minte, să nu mai îndrăznesc altă dată să trec graniţa şi să le spun şi altora care vor să treacă graniţa clandestin ce am păţit[3].

(Î): De unde este obiceiul de a citi Evanghelia cu binecuvântarea preotului câte patruzeci de zile – pentru copii, pentru beţivi sau pentru cei apropiaţi?

(R): Acest obicei este luat din cuvintele ascetului Lavrei Pecerska din Kiev, ale ieroschimonahului Partenie. Iată ce a spus el: ''Odată, am citit Evanghelia timp de patruzeci de zile pentru un suflet care mi-a făcut bine şi am văzut în vis un câmp acoperit de mărăcini. Deodată a căzut foc din cer, a ars mărăcinii care acopereau câmpul şi câmpul a rămas curat. Fiind nedumerit faţă de această vedenie, am auzit un glas: «Mărăcinii, care acopereau câmpul, sunt păcatele sufletului care ţi-a făcut ţie bine; focul, care i-a ars, este Cuvântul lui Dumnezeu, citit de tine pentru el»".

(Î): Ce trebuie să spunem când suntem rugaţi să ne rugăm?

(R): Când cineva îţi spune: ''Roagă-te pentru mine", atunci să spui în inima ta: ''Dumnezeu să ne miluiască".

(Î): Se cuvine să ne rugăm pentru conducătorii necredincioşi?

(R): ''Rugaţi-vă şi pentru autorităţi, chiar şi pentru cei care vă prigonesc şi vă urăsc, şi pentru vrăjmaşii Crucii, ca rodul credinţei voastre să fie clar pentru toţi, iar voi înşivă să fiţi desăvârşiţi'', ne spune Sfântul Mucenic Policarp al Smirnei.

Rugăciunea lui Iisus

(Î): Ce cuprinde Rugăciunea lui lisus?

(R): Rugăciunea lui Iisus cuprinde:

mărturisirea de credinţă: Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu;
rugăciunea de cerere a Harului Dumnezeiesc: miluieşte-mă;
pocăinţa noastră: pe mine, păcătosul!

Atingem, în acest fel, starea binecuvântată a smereniei, iar unde este smerenie este şi Harul lui Hristos şi acest Har este Împărăţia Cerurilor.

(Î): Ce putere are Rugăciunea lui lisus?

(R): Rugăciunea lui lisus îi răneşte pe diavoli, alungă gândurile rele, naşte smerenia, sădeşte frica de Dumnezeu, aduce lacrimile, curăţeşte trupul, îl învaţă pe om îndelunga răbdare şi îl face să cugete la moarte.

(Î): Ce urmărim prin practicarea ''Rugăciunii lui Iisus''?

(R): Scopul principal al ''Rugăciunii lui Iisus" este reunificarea omului ''care s-a împărţit" prin căderea în păcate. Omul, potrivit Sfintei Scripturi, a fost creat după chipul Celui ce l-a zidit (Coloseni 3, 10). Dumnezeu este Treime, adică Fiinţă în trei ipostaze (Persoane): Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Astfel, sufletul fiind creat după chipul lui Dumnezeu, este unic, dar multiplu. El are trei puteri: mintea (raţiunea), dorinţa (pofta) şi voinţa (mânia). Toate aceste trei puteri trebuie să fie unite şi îndreptate spre Dumnezeu.

(Î): Cum pot fi aceste puteri sufleteşti unite şi îndreptate către Dumnezeu?

(R): Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că: ''prefacerea acestor puteri după fire, înseamnă, pentru minte, să cunoască pe Dumnezeu, pentru dorinţă, să dorească, şi să iubească pe Dumnezeu, iar pentru voinţă, să împlinească Voia lui Dumnezeu, cea Sfântă". Numai în acest fel este împlinită porunca Dumnezeiască: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta (Marcu 12, 30).

Când mintea rămâne în Dumnezeu, ridică dorinţa să Îl iubească şi voinţa să lupte împotriva duhului celui rău şi să caute curăţirea. Astfel, existând un imbold spre Dumnezeu, există şi unirea cu Dumnezeu.

(Î): Ce se întâmplă cu cele trei puteri sufleteşti când păcătuim?

(R): Păcatul rupe unirea celor trei puteri sufleteşti. Astfel, mintea tinde să-L nesocotească pe Dumnezeu, puterea poftitoare este îndreptată spre creaturi şi spre păcate, iar voinţa este supusă tiraniei patimilor. Astfel, păcatele vor înrobi cu totul sufletul.

(Î): Este greu de practicat Rugăciunea lui Iisus?

(R): Lucrul acesta, la început, datorită împătimirii şi risipirii noastre, este greu, dar după aceea vei avea bucurie şi lumină dumnezeiască.

Este adevărat că este greu, dar nu ai nevoie de nimic deosebit aici. Nu ai nevoie nici de bani, nici de un loc anume, nici de cărţi, nici de lumânări, nici de un timp anume. Fie că stai, fie că mergi, fie că mănânci, fie că munceşti, poţi zice tot timpul: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!

(Î): Se poate cădea în rătăcire sau înşelare dacă practicăm Rugăciunea lui Iisus?

(R): Cei care sunt sănătoşi la minte şi practică Rugăciunea lui Iisus, cu pocăinţă, nu vor cădea în înşelare.

(Î): Dar dacă cădem în rătăcire, ce trebuie să facem?

(R): Cel care va fi prins în rătăcire, dacă va face ascultare de un părinte duhovnicesc, poate să scape de rătăcire şi de diavol. De aceea vrăjmaşul îl sfătuieşte şi se străduieşte mereu să-l convingă să nu se încreadă în nimeni, ci să primească numai propriile gânduri, să creadă numai în puterea lui de a distinge lucrurile şi duhurile. Într-un astfel de cuget nesmerit îşi face cuib egoismul, mândria cea luciferică a tuturor celor rătăciţi, care nu vor cu niciun chip să renunţe la rătăcirea lor.

(Î): De ce este atât de puternică Rugăciunea lui Iisus?

(R): Rugăciunea lui Iisus este o rugăciune scurtă, de pocăinţă. Pentru că suntem păcătoşi, ca să ne putem apropia de Dumnezeu, trebuie să ne pocăim. Primele cuvinte ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos când a început să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu au fost: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie (Marcu 1,15). Să ne pocăim ca să vină în inima noastră Harul Duhului Sfânt, să ne curăţească de păcate şi să ne sfinţească.

(Î): În ce constă importanţa săvârşirii Rugăciunii lui Iisus?

(R): Rugăciunea lui Iisus, dacă o faci mecanic, nu dă niciun rezultat; este ca orice altă rugăciune rostită numai cu limba. ''Rugăciunea nu constă în cuvinte, ci în simţămintele pe care le ai faţă de Domnul'', ne învaţă Sfântul Teofan Zăvorâtul.

(Î): De ce Sfinţii Părinţi ne învaţă să spunem Rugăciunea lui Iisus cu pocăinţă, şi nu mecanic?

(R): Toată lucrarea Rugăciunii lui Iisus este pentru pocăinţă! Pentru că ne rugăm: ''Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". Aceasta înseamnă pocăinţă. Pentru că, dacă te rogi fără pocăinţă înseamnă că ai înălţarea minţii şi te afli pe un drum greşit. De ce ne rugăm Domnului Iisus Hristos ca să ne miluiască? Pentru că suntem păcătoşi. Deci această rugăciune o facem numai pentru pocăinţă. Pentru că, oricât de mică înălţare a minţii ai avea, nu te va milui Dumnezeu. Iar diavolul ştie acest lucru, pentru că din cauza înălţării minţii a căzut. De aceea, diavolul, în inima oricărui om de pe faţa pământului seamănă patimile prin înălţarea minţii.

(Î): Ce gând trebuie să avem în timpul săvârşirii Rugăciunii lui lisus?

(R): În timpul săvârşirii Rugăciunii lui lisus este bine să avem convingerea că datorită păcătoşeniei noastre nu suntem vrednici să rostim dulcele Nume al Mântuitorului. Pentru această smerită înţelepciune, Dumnezeu ne dăruieşte zdrobire de inimă.

(Î): De unde dobândeşte putere Rugăciunea lui lisus?

(R): Rugăciunea lui lisus dobândeşte putere îndeosebi din sentimentul smereniei şi al zdrobirii inimii şi, de asemenea, din căinţa cu care este rostită.

(Î): În timpul puternicului atac al gândurilor de mânie şi de poftă trupească, ce este de folos să săvârşim?

(R): În timpul atacului puternic al gândurilor de poftă trupească şi mânie, când datorită acţiunii lor se înfierbântă şi clocoteşte sângele, iar pacea şi liniştea pleacă din inimă, este foarte folositor să săvârşim Rugăciunea lui Iisus cu voce tare,.

(Î): Ce este mai bine să facă un începător păcătos pentru a învăţa şi practica ''Rugăciunea lui Iisus"?

(R): Un începător trebuie, în primul rând, să nu mai facă păcatele cele mari cu fapta. Pentru aceasta trebuie să caute un duhovnic bun, să se spovedească şi să pună început bun, creştinesc, vieţuirii sale. Apoi să participe regulat la Sfânta Liturghie, să împlinească canonul personal de rugăciuni, metanii şi milostenii dat de duhovnic şi să practice ''Rugăciunea lui Iisus" cel puţin de două ori pe zi, câte 15 minute, într-un loc liniştit. Să înveţe şi să practice temelia tuturor faptelor bune, smerita cugetare. Pentru că dacă nu se va smeri înaintea oamenilor va pierde totul. Să-şi taie voia, să facă ascultare şi să primească cu bucurie orice lucru i se va întâmpla.

(Î): Cum trebuie să se pregătească un începător pentru a practica Rugăciunii lui Iisus?

(R): Lucrarea Rugăciunii lui Iisus este simplă şi nu necesită niciun fel de studii şi nici cunoştinţe înalte. Nu se cere nimic altceva decât dragoste înflăcărată pentru Mântuitorul Iisus Hristos şi repetarea neîncetată a rugăciunii, cu atenţie, cu frică de Dumnezeu şi cu duh smerit. Nu se cere de la început rugăciunea inimii sau celelalte faze mai înalte ale ei, ci ''Rugăciunea lui Iisus" este la început verbală şi cere păzirea poruncilor Dumnezeieşti.

(Î): De ce trebuie să-şi taie voia?

(R): Pentru că a nu-ţi tăia voia şi a te împotrivi, a te îndreptăţi, acesta este începutul înălţării minţii. Poate părintele tău să-ţi zică un cuvânt care ţi se pare nepotrivit. Tu să zici: ''Precum binecuvântaţi, părinte!" Şi chiar dacă ţi se pare nepotrivit, trebuie să renunţi la înţelepciunea ta. Pentru că în viaţa duhovnicească importante sunt Harul şi binecuvântarea dumnezeiască, indiferent care este ascultarea.

Iar dacă te smereşti şi asculţi, fiind sincer, fără gând îndoit şi cu smerita cugetare, darul Duhului Sfânt se va pogorî peste tine. Vei avea o temelie bună şi vei spori duhovniceşte, luptându-te cu ispitele, având ca armă nebiruită ''Rugăciunea lui Iisus". Dacă ai smerita cugetare, poţi birui patimile. Asta nu înseamnă că ai ajuns desăvârşit, dar având darul smeritei cugetări, poţi să te lupţi cu ajutorul Harului lui Dumnezeu cu patimile, cu oamenii păcătoşi şi cu diavolii.

(Î): Când trebuie să săvârşim Rugăciunea lui Iisus?

(R): Rugăciunea lui Iisus, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, se cuvine a fi săvârşită fie că omul merge, fie că şade, că stă culcat, că mănâncă, că discută sau se ocupă cu lucrul mâinilor. Cine poate în toate aceste situaţii să rostească Rugăciunea lui Iisus cu smerenie, acela nu trebuie să renunţe la ea, iar pentru renunţare să se mustre pe sine şi să se căiască cu smerenie, dar să nu se tulbure, pentru că tulburarea, oricum ar fi ea, este semnul mândriei ascunse şi arată nepriceperea şi neiscusinţa omului în săvârşirea lucrului său.

(Î): Ce folos avem din îndeletnicirea cu Rugăciunea lui Iisus?

(R): ''Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul" este o rugăciune verbală, ca orice altă rugăciune. Toată puterea o împrumută din starea sufletească (de pocăinţă n. n.) pe care o avem atunci când o rostim... Rodul ei constă în adunarea gândurilor, în evlavie şi frica de Dumnezeu, în pomenirea morţii, în împăcarea cugetului şi într-o anumită căldură a inimii. Toate acestea sunt roadele fireşti ale rugăciunii lăuntrice... Pe lângă Rugăciunea lui Iisus, meditaţia dumnezeiască este la fel de necesară. Altfel, aceasta rămâne hrană uscată. Este bine să i se lege cuiva de limbă numele lui Iisus. Dar se poate, în acelaşi timp, să nu îşi aducă aminte de Domnul şi să păstreze gânduri potrivnice Lui”, ne învaţă Sfântul Teofan Zăvorâtul.

Rugăciunea ''Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul", săvârşită permanent în inima duhovnicească, usucă desfrâul, potoleşte furia, alungă mânia, înlătură tristeţea, îndepărtează obrăznicia, nimiceşte melancolia, alungă lenea, luminează mintea, naşte zdrobirea de inimă şi aduce lacrimile duhovniceşti.

''Mare este folosul practicării Rugăciunii lui Iisus! Dumnezeu dă rugăciunea celui ce se roagă, dar care nu a ajuns la rugăciunea lăuntrică, o dă fie înainte de moarte, fie chiar după moarte, căci şi după moarte Rugăciunea lui Iisus îşi are rostul ei'', ne spune Cuviosul Varsanufie, de la Mănăstirea Optina.

(Î): Ce îi dăunează Rugăciunii lui Iisus?

(Î): Aşa cum se observă din experienţă, rugăciunii îi dăunează supărarea aproapelui nostru. Până când nu îl potoleşti pe cel supărat prin împăcare, rugăciunea nu poate funcţiona. Rugăciunii îi dăunează şi acceptarea gândurilor desfrânate, osândirea, clevetirea, judecarea îmbuibarea şi orice păcat.

(Î): Care rugăciune nu-i place diavolului?

(R): ''Diavolul, văzând cum prin lucrarea minţii cineva izbândeşte cu desăvârşire în poruncile lui Hristos, depune toate eforturile pentru a distruge toate cărţile despre Rugăciunea lui Iisus şi prin oameni netrebnici să întrerupă îndeletnicirea cu lucrarea minţii'', spune Sfântul Teofan Zăvorâtul.

(Î): Părinte, de ce nu zic în somn, Doamne Iisuse. Mă străduiesc, să zic de 1000 de ori în timpul zilei Doamne Iisuse, dar în somn sau când mă trezesc, nu zic Rugăciunea lui Iisus.

(R): Eşti încă lumesc şi durează mai mult timp până devii duhovnicesc. Nu poţi să zici Doamne Iisuse, decât în Duhul Sfânt (I Corinteni 12,3). Dar ţi s-a întâmplat să strigi în somn numele iubitei, sau după meciuri importante nume de fotbalişti?

─ Da.

─ Vezi, eşti încă lumesc. Nu iubeşti duhovniceşte pe Domnul Iisus Hristos ci lumea, idolii şi păcatele.

(Î): Este bine să ne rugăm cu metaniile?

(R): ''Când îţi vine dorinţa de a te ruga, pe lângă pravilă, (sau în general) cu deosebită rugăciune şi cu metanii, o asemenea stare sufletească nu trebuie să o împiedici'', ne sfătuieşte Sfântul Ambrozie de la Optina.

(Î): Care sunt roadele Rugăciunii lui lisus?

[1] Oftat de curvă sau de curvar.

[2] În acea vreme pentru Grecia, românii aveau nevoie de viză, care se obţinea destul de greu.

[3] Grănicerii sunt sancţionaţi dacă patrula de control observă urme pe fâşia de arătură. Acest lucru arată că a trecut cineva graniţa fără să fie arestat.

Rugăciunea

Cum să ne rugăm?

(Î): De multe ori când mă rog am ispite.

(R): Fiecare dintre noi, când începem să ne rugăm, avem ispite şi acestea sunt semne bune, pentru că începe curăţirea inimii noastre duhovniceşti şi alungarea dracilor din ea. V-aţi concentrat pe moment, apoi v-aţi lăsat pradă gândurilor, apoi a venit moleşeala, sau poate aţi făcut rugăciunile superficial. Toate aceste ispite în timpul rugăciunii s-au manifestat dintotdeauna.

(Î): Cum să mă rog?

(R): În primul rând să nu ne rugăm formal, din obligaţie, ci să ne silim la simţirea păcătoşeniei. Rugăciunea trebuie să fie simţită în minte şi în inimă. De multe ori ne amintesc Sfinţii Părinţi de coborârea minţii în inimă, când ne rugăm. Aceasta înseamnă că rugăciunea noastră trebuie să fie în cuget şi în simţirea inimii.

Dar starea aceasta de rugăciune nu se atinge uşor şi nici oricând.

(Î): De ce uneori mă pot ruga bine, concentrat şi cu pocăinţă?

(R): Evagrie Ponticul arată că uneori, stând la rugăciune, ne vom ruga dintr-odată bine. Alteori, chiar ostenindu-ne, nu ne vom putea concentra la rugăciune. Când se apropie de noi îngerul, se îndepărtează diavolii care ne tulbură şi mintea se roagă curat.

Alteori, mintea se luptă, dar nu poate să se liniştească, deoarece s-a întinat cu diferite patimi. Totuşi trebuie să insistăm. Căci celui ce bate i se va deschide (Matei 7,7).

Atunci când ne putem ruga în tihnă, centrându-ne asupra rugăciunii, îngerul păzitor este cel ce ne păzeşte de atacurile diavolilor.

Dacă avem acea stare de linişte în rugăciune să nu credem că am ajuns la o rugăciune duhovnicească, că am dobândit darul rugăciunii, ci să mulţumim îngerului păzitor, care ne păzeşte de gândurile care ne asaltează de obicei.

(Î): Alteori, când mă rog, îmi vin în minte tot felul de lucruri necuviincioase.

(R): Când ne rugăm, dar ne vin în minte tot felul de lucruri necuviincioase. (Fie ne gândim la întâmplările din ziua respectivă, fie la diferite păcate, fie ne gândim cum să ne răzbunăm pe cei care ne-au adus anumite prejudicii), toate acestea se întâmplă pentru că ne-am lăsat să fim cuprinşi de gândurile de pe parcursul zilei sau în trecutul apropiat. Ne-am amestecat mai înainte cu diferite patimi. Adică am decăzut cu gândul sau am lăsat să lucreze asupra noastră gândurile de răzbunare, de diferite patimi, gânduri de ură, ceartă, de desfrânare şi aşa mai departe. Iată de ce trebuie să fim foarte atenţi la gândurile pe care le lăsăm să intre în mintea noastră. Dar dacă vom stărui în rugăciune, deşi va trebui să depunem un efort mare, vom primi capacitatea de a ne ruga, pentru că tot cel ce insistă va primi răsplata ce i se cuvine.

(Î): Cum să scăpăm de gândurile care ne invadează mintea în timpul rugăciunii?

(R): Soluţia ne-o oferă Evagrie Ponticul: dacă doreşti să te rogi, leapădă-te de patimi, adică nu-ţi alipi inima de nimic.

Roagă-te mai întâi să te izbăveşti de patimi, al doilea să te izbăveşti de neştiinţă şi de neuitare, al treilea de toată ispita şi părăsirea. Cere în rugăciune, numai dreptatea şi curăţia. Adică virtutea şi conştiinţa şi toate celelalte se vor adăuga ţie.

Fie că te rogi singur sau cu fraţii, străduieşte-te să te rogi cu simţirea inimii.

Aşadar, ca să ne rugăm trebuie să ne izbăvim de patimi. Ele ne afectează în primul rând mintea, apoi trăirea.

Pe de altă parte, chiar dacă nu suntem stăpâniţi de patimi, suntem predispuşi să cădem în păcate, iar ispitele se înteţesc mai ales în timpul rugăciunii.

(Î): De ce se înteţesc ispitele în timpul rugăciunii ?

(R): Prin rugăciune vine Harul Dumnezeiesc care îi arde şi scoate pe draci din inima noastră duhovnicească şi aceştia ne atacă cu furie, nădăjduind că vom renunţa să ne rugăm.

Iată de ce este important să ne reculegem înainte de a ne ruga. Să petrecem câteva clipe, în linişte, cu pocăinţă, gândindu-ne numai la Dumnezeu şi dând la o parte problemele de peste zi.

Al doilea pas spre rugăciunea curată îl constituie izbăvirea de neştiinţă şi uitare. Cu alte cuvinte trebuie să ştim ceea ce spunem în rugăciune, nu să lecturăm nişte texte care pentru noi nu au sens. Trebuie să cercetăm aceste rugăciuni şi să cunoaştem mai multe despre ceea ce spunem în rugăciunile noastre şi să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia cerurilor. Şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Luca 12,31).

În ceea ce priveşte uitarea, care este un alt obstacol în calea rugăciunii, este provocată tot de ocuparea timpului liber cu cele trecătoare.

Uneori, suntem atât de obosiţi, încât uităm să ne rugăm lui Dumnezeu şi preferăm să ne prăbuşim în pat.

Alteori, avem alte preocupări şi nu ne facem timp pentru convorbirea noastră cu Dumnezeu. Uităm că Dumnezeu ne-a ajutat să le rezolvăm pe toate şi credem că noi suntem aceia care rezolvă problemele. Cu alte cuvinte, Îl scoatem pe Dumnezeu din viaţa noastră prin uitare, iar când ne aducem aminte este prea târziu.

Al treilea pas pe care trebuie să-l facem pentru a dobândi rugăciunea curată, este izbăvirea de toată ispita. Acest lucru se poate realiza prin priveghere, aşa cum ne învaţă Domnul Iisus Hristos. „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită” (Matei 26,41).

Acestea ar fi criteriile pe care ne învaţă Evagrie Ponticul pentru a convorbi - a purta un dialog cu Dumnezeu prin rugăciune, astfel ca rugăciunile noastre să fie cu adevărat hrană pentru sufletele noastre.

Dacă doreşti să te rogi cu adevărat, nu-ţi alipi inima de nimic ca să moşteneşti totul, ne învaţă Evagrie Ponticul.

Rugăciunea lui Iisus este şi pentru copii

Un preot a venit la mănăstire şi a zis:

– Părinte, am predat Rugăciunea lui Iisus la elevii din clasa a II-a.

După o săptămână, a venit la şcoală o fetiţă şi mi-a zis:

– Părinte, mi-aţi spus cum se porneşte Rugăciunea lui Iisus, dar nu mi-aţi spus cum se opreşte.

– În inima ei curată şi nevinovată lucra darul rugăciunii minţii.

Alt preot a predat Rugăciunea lui Iisus la clasa I. Un copil a spus a doua zi:

– Părinte, m-am rugat înainte de culcare spunând Rugăciunea lui Iisus. M-am trezit la miezul nopţii din somn, spunând Rugăciunea lui Iisus.

Rugăciunea lui Iisus este o rugăciune simplă, de pocăinţă, pe care trebuie s-o spunem lăuntric, bătând cu cuvântul rugăciunii în inima duhovnicească, până când aceasta, cu ajutorul Harului Dumnezeiesc, se va deschide.

(Î): Nu ne putem îmbolnăvi?

(R): Nu s-a îmbolnăvit nimeni dacă a spus cu pocăinţă: Doamne, miluieşte-mă! Doamne, iartă-mă! Numai cei care au probleme, care se roagă cu mândrie, vor să vadă minuni dumnezeieşti, reţin respiraţia peste măsură. Dar cine îi pune!?

Pe treptele de jos ale Rugăciunii lui Iisus: rugăciunea orală, rugăciunea lucrătoare a minţii, ne putem ruga cu pocăinţă fără nicio problemă. Pentru treptele superioare: rugăciunea minţii din inimă, de sineşi mişcătoare, rugăciunea minţii din inimă curată, rugăciunea contemplativă, rugăciunea în extaz, trebuie să avem un duhovnic experimentat în practicarea Rugăciunii lui Iisus. Însă puţini sunt creştinii care ajung pe aceste trepte înalte ale rugăciunii. Mulţi îşi fac probleme inutile, îi luptă dracii să nu se roage.

(Î): De ce este importantă rugăciunea lăuntrică?

(R): Pentru că numai Rugăciunea lăuntrică aduce lucrarea Harului Dumnezeiesc în adâncul inimii duhovniceşti, la rădăcina patimilor şi le poate curăţi. Cei care au avut rugăciunea lăuntrică în închisorile comuniste a ajuns în ceata sfinţilor sau, dacă au fost eliberaţi, mari duhovnici. Iar ceilalţi s-au lepădat pentru un blid de mâncare.

Sfântul Lavrentie al Cernigovului spune că în vremurile antihristice nu se va mai sluji Sfânta Liturghie, iar Dumnezeu va da o harismă a rugăciunii lăuntrice, pentru ca să se împărtăşească creştinii cu Harul Dumnezeiesc prin rugăciune.

Rugăciunea lui Iisus este de folos şi după mutarea la viaţa cea veşnică. Chiar dacă nu primim harisma rugăciunii în această viaţă, Dumnezeu ne-o va da după mutarea la viaţa cea veşnică. Pentru că atunci ne vom împărtăşi de har prin rugăciune şi cântări dumnezeieşti, mergând din putere în putere.

Rugaţi-vă neîncetat

Trebuie să ne rugăm în toată vremea: în timpul zilei, la masă, când ne culcăm, când ne trezim, să zicem Rugăciunea lui Iisus.

Un tâlhar a venit noaptea să prade într-un apartament la bloc, la etajul al III-lea. Când a intrat în dormitor, în pat era o femeie care dormea. Aceasta s-a trezit, a sărit din pat, a scos pistolul şi din reflex a strigat:

– Stai, poliţia!

Tâlharul s-a speriat şi pentru că uşa de la balcon era deschisă şi a vrut să fugă, a sărit de pe balcon şi a dispărut... pentru totdeauna. Tot astfel şi creştinul ortodox, dacă se roagă neîncetat, când vin tâlharii (diavolii), îi sperie, îi arde şi îi alungă cu arma Rugăciunii lui Iisus.

Concentrarea la rugăciune

Rugăciunea lui Iisus este o rugăciune scurtă, de pocăinţă şi de aceea trebuie să ne concentrăm şi să fim atenţi la cuvintele rugăciunii. Cuviosul Paisie Aghioritul avea un papagal pe care îl învăţase să zică: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!" Cuvioşia Sa le răspundea celor care veneau la Chilia sa şi îl întrebau dacă rostind Rugăciunea lui Iisus mecanic pot ajunge la Rugăciunea inimii, următoarele:

– Am învăţat acest papagal să spună: „Doamne miluieşte-mă!" dar nu va avea niciodată Rugăciunea minţii.

Simţirea în rugăciune

(Î): În timpul rugăciunii, am anumite simţiri.

(R): Deoarece suntem păcătoşi, o singură simţire este îngăduită pentru a nu cădea în înşelare: simţirea păcătoşeniei. De aceea Sfântul Ioan Botezătorul îşi începe predica prin cuvintele: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 3,2). La fel şi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Matei 4,17). Să ne pocăim să ne schimbăm mintea dintr-o minte mândră şi întunecată, într-o minte smerită şi luminată de darul dumnezeiesc şi să ne deschidem inimile pentru că s-a apropiat de inima noastră Împăratul Ceresc și unde este Împăratul Ceresc este și Împărăția Cerurilor.

Rugăciunea lăuntrică

(Î): Ce este rugăciunea?

(R): Sfântul Ioan Scărarul ne spune că: „Rugăciunea este după însuşirea ei, însoţirea şi unirea omului şi a lui Dumnezeu; iar după lucrare, susţinătoarea luminii. Este împăcare a lui Dumnezeu; maica lacrimilor şi fiica lor; ispăşirea păcatelor; pod de trecere peste ispite; peretele din mijloc în faţa necazurilor; zdrobirea războaielor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor fiinţelor netrupeşti, veselia ce va să vie, lucrarea fără margine, izvorul virtuţilor, pricinuitoarea harismelor (a darurilor), sporirea nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, securea deznădejdii, dovedirea nădejdii, risipirea întristării, bogăţia călugărilor, vistieria sihaştrilor, micşorarea mâniei, oglinda înaintării (duhovniceşti n. n.), arătarea măsurilor, vădirea stării dinăuntru, descoperirea celor viitoare, semnul slavei. Rugăciunea este celui ce se roagă cu adevărat, tribunal, dreptar şi scaun de judecată al Domnului, înaintea scaunului Judecăţii viitoare”.

Rugăciunea e cheia Raiului, este şi cărarea prin inima Raiului.

(Î): Ce este rugăciunea lăuntrică?

(R): Rugăciunea lăuntrică este plugăria inimii duhovniceşti. Cu ajutorul Harului Dumnezeiesc şi a cuvântului lăuntric, lucrăm la curăţirea inimii duhovniceşti.

Ne-am învăţat de mici să ne adresăm părinţilor, transmiţând cuvintele noastre prin vibraţia aerului de la corzile noastre vocale, la timpanul ascultătorului.

Dar lui Dumnezeu trebuie să-I vorbim în inima noastră duhovnicească.

Pentru aceasta, în loc să trimitem cuvântul nostru în exterior, îl trimitem în interiorul nostru, în inima noastră duhovnicească. La început, pentru că inima noastră duhovnicească este împietrită, nu se deschide. Dar insistând să lucrăm asupra ei cu cuvântul rugăciunii, va veni Harul Duhului Sfânt care o va deschide.

Pentru aceasta:

Te rogi lăuntric în inimă zicând Rugăciunea lui Iisus, arzând în cruce.

Citeşti Sfânta Scriptură, Sfintele Evanghelii, lăuntric, ca rugăciune, fără comentarii.

Vorbeşti cu aproapele lăuntric în inima duhovnicească.

Te rogi vorbind cu Dumnezeu, trimiţând cuvântul rugăciunii în interior, în inima duhovnicească, nu în exterior, prin vibraţia aerului.

Cânţi lăuntric în inima duhovnicească.

Citeşti Psaltirea lăuntric în inima duhovnicească.

Citeşti Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, lăuntric, în inima duhovnicească. Întâi pe puterea poftitoare, apoi pe puterea mânioasă, după aceasta pe puterea raţională şi în final, în centrul duhovnicesc al inimii, arzând astfel cu cuvântul lăuntric însoţit de Harul Dumnezeiesc, în cruce.

Faci zilnic canonul de rugăciune, rugându-te lăuntric.

Faci metanii, rugându-te lăuntric (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!) în centrul inimii, în puterea mânioasă şi apoi pe puterea raţională,

În Biserică:

Citeşti Psaltirea lăuntric în inima duhovnicească, arzând în cruce.

Citeşti canoanele lăuntric în inima duhovnicească pe puterea mânioasă şi raţională.

Cânţi lăuntric, în puterea mânioasă, puterea raţională şi în centrul duhovnicesc al inimii.

După aceasta te smereşti în faţa tuturor, chiar dacă ai sau nu ai dreptate şi continui nevoinţa.

(Î): Este important să ne rugăm lăuntric în inima duhovnicească?

(R): Referindu-se la rugăciune, Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu ne spune: „E foarte important să ştii să te rogi. De multe ori şi noi, călugării, stăm în mănăstiri şi nu ne rugăm, doar ni se pare că ne rugăm. Nu e deajuns să mergi la biserică, la slujbe şi să stai acolo ca şi cum ţi-ai făcut datoria, din obligaţie. Trebuie să insistăm pe lucrarea lăuntrică. Degeaba facem multe rugăciuni cu gura şi cu mintea, dacă nu aprofundăm, dacă nu trăim ceea ce ne rugăm. Acum şi mirenii trebuie să aprofundeze rugăciunea din inimă, pentru că va fi singura noastră izbăvire – rugăciunea din inimă. Pentru că în inimă este rădăcina tuturor patimilor şi acolo trebuie să lucrăm. Până acum a mai mers cu rugăciuni superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau înainte nu este de ajuns.

Dacă nu vom avea rugăciune cu străpungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru că au metode nevăzute de reeducare a minţii. Astăzi mi se pare că nepăsarea este cel mai mare păcat. Nu mai simţim nimic la rugăciune, nu avem lacrimi de pocăinţă. Vor veni vremuri, în care numai cei care vor simţi Harul lui Dumnezeu, vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputinţă de ales între bine şi rău. Vor fi mari înşelări şi numai Harul lui Dumnezeu ne va putea izbăvi de ele. Aşadar, rugaţi-vă, rugaţi-vă să nu cădeţi în ispita înşelării! Pentru că numai prin rugăciune putem primi Harul lui Dumnezeu. Dacă nu ne rugăm şi perseverăm în lenevirea noastră fără pocăinţă, atunci este posibil să pierdem instinctul îndreptării. Să ne ferească Dumnezeu să pierdem instinctul îndreptării!

Mai există riscul ca în necazurile care vor veni şi pe fondul unei sărăcii de proporţii, oamenii să intre în panică şi să se ridice unul împotriva celuilalt şi astfel să nu mai existe dragoste creştină.

De aceea vom avea nevoie să învăţăm rugăciunea lăuntrică[1], să ne putem stăpâni (cu ajutorul Harului Dumnezeiesc n. n.) în aceste situaţii şi să nu ne părăsească Harul lui Dumnezeu. Cei care ne conduc asta şi urmăresc, instaurarea anarhiei, ca astfel să ia amploare ura şi dezbinarea între oameni, până şi între creştini”.[2]

(Î): De ce obosesc când mă rog mai mult timp?

(R): Unul se odihneşte în timpul rugăciunii, alţii se consumă în rugăciune, spune Stareţul Daniil de la Rarău. Acest lucru ţine de creşterea duhovnicească a celui care se roagă. Dacă este împătimit, va obosi după o rugăciune mai lungă.

Isihia minţii

(Î): Ce să facem ca să ajungem la isihia minţii?

(R): În mintea noastră este vifor de gânduri, de la firea noastră, de la oameni şi de la diavoli, din interiorul şi din afara noastră şi pentru aceasta nu poate primi Harul Dumnezeiesc.

De aceea, când suntem în Biserică, să ascultăm ce se citeşte şi ce se cântă, iar cu gura, în şoaptă, să trimitem cuvintele Rugăciunii lui Iisus în inima noastră duhovnicească: Iisuse! Iisuse! Doamne Iisuse! Doamne Iisuse! Doamne! Doamne! Cât mai rapid, ca să nu permitem gândurilor să răsară din inimă.

Când avem de pomenit, să citim cu privirea pomelnicele, să ascultăm ce se cântă sau ce se citeşte în Biserică, şi cu gura să trimitem cuvintele rugăciunii în inima duhovnicească, cu pocăinţă: Iisuse! Iisuse! Doamne! Doamne!, Doamne Iisuse! Cât mai rapid, ca să nu permitem gândurilor să răsară din inimă.

În acest fel, vom ajunge la isihia minţii, având un singur gând: Doamne Iisuse! Mintea noastră se va linişti şi va putea primi Harul Dumnezeiesc.

Îngerul Păzitor salvează de la moarte un elev care s-a aruncat pe fereastră în gol de la etajul 10 al unui bloc

În vara anului 1998, la Televiziunea Română, la Telejurnal, s-a relatat următorul caz:

Un elev de 10 ani, care a luat note rele la şcoală, pentru a nu fi certat de părinţi, s-a aruncat pe fereastră de la etajul 10 al blocului unde locuia.

Când a ajuns jos, s-a sculat singur şi a urcat pe picioarele lui, în apartamentul în care locuia.

Reporterului de televiziune care a relatat această ştire i-a spus că, înainte de a se arunca pe fereastră, a spus rugăciunea „Îngeraşul”:

În timpul căderii în gol a simţit că cineva îl ţine ca să cadă uşor şi să nu se zdrobească de pământ.

Să nu ispitim pe Dumnezeu aruncându-ne în gol. Aceasta a fost o minune dumnezeiască.

Dacă avem o vieţuire creştin-ortodoxă, ne rugăm şi îi mulţumim lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfinţilor Îngeri şi tuturor Sfinţilor, viaţa noastră va fi binecuvântată şi vom fi fericiţi şi în această viață şi în viaţa cea veşnică. Iar dacă vom fi necredincioşi şi hulitori, ne vom chinui ani de zile, fără nici un rod şi vom fi nefericiţi şi în această viaţă şi în viaţa cea veşnică.

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”[3] (Matei 6,33) şi toate cele de folos vi se vor adăuga vouă. Astfel, în Postul Crăciunului, postind, împlinind canonul dat de duhovnic, spovedindu-ne şi împărtăşindu-ne, ne vom naşte duhovniceşte, apoi în Postul Mare, cu aceleaşi rânduieli, dar cu mai multă pocăinţă şi post vom învia duhovniceşte, apoi mintea noastră va fi înălţată din robia patimilor şi, pe măsura curăţirii se va pogorî Harul Duhului Sfânt în inima noastră duhovnicească şi Însăşi Preasfânta Treime. După care, cu bucurie duhovnicească vom relua nevoinţa pe altă treaptă duhovnicească după cuvântul dumnezeiesc care spune: „Merge-vor din putere în putere, arăta-se-va Dumnezeul Dumnezeilor în Sion” (Psalm 83,8) şi toate cele de folos pentru mântuirea noastră se vor adăuga nouă. Nu venim la Biserică numai când ne doare capul sau suntem bolnavi sau avem necazuri, sau avem examene, ci pentru despătimire şi mântuire.

[1] Pentru practicarea rugăciunii lăuntrice, recomandăm cărţile: Rugăciunea lăuntrică şi Curăţia inimii, scrise de Părintele Daniel de la Rarău, Editura Panaghia, 2011.

[2] Interviu cu Părintele Iustin Pârvu, România fără acte cu CIP, p. 11.

[3] Împlinirea poruncilor dumnezeieşti: participarea în duminici şi sărbători la Sfânta Liturghie, spovedania, împărtăşania, postul, canonul de rugăciuni şi metanii, milostenia...