Cleopa Cristian

Ian. 06, 2023

Diverse întrebări - Partea I

       Diverse întrebări I

Ce vreţi să facem aici?

Când au intrat în celula închisorii, unul dintre deţinuţii politici a întrebat pe ceilalţi:

- Ce vreţi să facem aici? Şcoală duhovnicească sau casă de nebuni? În condiţiile detenţiei puteai să înnebuneşti, să devii torţionar… Şi au început fiecare să comunice celorlaţi din experienţa lui. Unul, care era rugător, i-a învăţat să se roage, altul, care era profesor de limbi străine, i-a învăţat franceza şi engleza, altul, care era teolog, le-a predat teologia, altul, care era medic, le-a predat medicina şi îi ajuta pe cei care veneau de la interogatoriu schingiuiţi. Astfel nu au ştiut când au trecut 21 de ani de temniţă grea.

Pentru ei celula devenise Rai. Când au fost eliberaţi din închisoare, unii dintre ei plângeau, ştiind că în lume nu vor mai putea avea aceleaşi trăiri duhovniceşti. Spunea părintele că primii doi ani sunt mai grei, până te acomodezi şi te obişnuieşti. Apoi, dacă ai credinţă şi înţelegi că Dumnezeu a îngăduit această ispită, ai pace şi poţi spori duhovniceşte. Dacă ai pe Domnul Savaot, eşti fericit în orice loc!

Când nu este ascultarea mucenicie.

Un diacon al Mitropolitului a plecat în cursul săptămânii la Mănăstirea Neamţ. Mitropolitul, având nevoie de el, l-a chemat să vină urgent la Mitropolie.

Dar având viteza de peste 180 Km/h, într-o curbă, s-a răsturnat şi a murit.

Nu cred că a murit în ascultare ca mucenic. Mitropolitul l-a chemat dar nu i-a spus să conducă cu 180 Km/h.

Duh smerit

Un protestant american a trecut la ortodoxism. După ce a stat în Sfântul Munte Athos şi a fost botezat, a telefonat tatălui său că se stabileşte în România. Tatăl, după ce a găsit România prin intermediul internetului l-a întrebat:

– Ce ai găsit acolo? Biserică ortodoxă avem şi în S.U.A. Aici ai casă, avere, pământ. În România este sărăcie, hoţie, corupţie, minciună, mizerie etc.

– Tată, a răspuns fiul, duh smerit ca în România nu am găsit nicăieri în lume!

Acesta este duhul ţării, al ţăranilor care suferă de veacuri şi cu ajutorul lui Dumnezeu trăiesc de la o zi la alta. Veşnicia s-a născut la ţară. Din nefericire, majoritatea acestor ţărani s-au mutat la viaţa cea veşnică, iar tineretul nu mai urmează virtuţilor înaintaşilor, ci dolarului şi euru-lui plecând să slujească la străini.

Un părinte care a fost plecat din România a spus:

- Când am revenit cu avionul din străinătate şi am început să coborâm ca să aterizăm pe aeroport în România, am simţit duhul ţării. Este un duh smerit de rugăciune, jertfă şi dragoste de peste 2000 de ani.

Fumatul

(Î): De ce fumează oamenii?

(R): Astăzi mai mult ca oricând, prin educaţie, telefonie mobilă, mass-media (internet, televizor, presă…), mintea creştinilor este foarte stresată şi risipită în exterior.

Conştient sau nu oamenii, caută mijloace să aducă mintea în interior, în inima duhovnicească unde îşi află odihna. Şi un obicei păcătos şi cu influenţe negative pentru sănătate este fumatul.

Prin fumul pe care îl introduce în interiorul său (plămâni n. n.) mintea care urmăreşte fumul (datorită căldurii şi aromelor) se adună în interior şi fumătorul se relaxează, devine mai concentrat, are mai multă putere psihică. Însă, fumatul este păcat pentru că otrăveşte organismul iar creştinul care-şi scurtează viaţa prin fumat, este socotit în rândul sinucigaşilor. Dumnezeu i-a dat omului să trăiască spre exemplu 90 ani, iar dacă fumătorul moare la 85 ani, îşi scurtează viaţa cu 5 ani, care trebuia să-i folosească pentru faptele cele mântuitoare. În general, creştinul face fapte bune mai puţine decât ar fi trebuit să facă, cu atât mai mult dacă îşi mai scurtează şi viaţa prin fumat.

(Î): Ce trebuie să facem pentru a ne lăsa de fumat?

(R): Pentru a se interioriza, creştinii ortodocşi se pot ruga zicând Rugăciunea lui Iisus-lăuntrică, spusă pe respiraţie. Când inspiră: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu” iar când expiră: „Miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Astfel se va întoarce mintea în interior dar va primi şi Harul Dumnezeiesc, care-l va curăţi de păcate, îl va sfinţi şi-i va da sănătate şi viaţă veşnică.

(Î): De ce majoritatea fumătorilor nu fac acest lucru?

(R): Mintea lor este distrusă şi întunecată prin păcate şi nu-i lasă diavolii care se află în inima lor duhovnicească să se roage.

De ce se ceartă creştinii?

Demult, tare de mult, vieţuiau într-o mănăstire din pustie doi monahi despătimiţi, iluminaţi şi îndumnezeiţi. Aceştia au fost aduşi de mama lor pe când aveau cinci ani la mănăstire. Când erau în vârstă de 24 de ani au aflat că în oraş oamenii se ceartă, se bat şi se omoară şi nu înţelegeau de ce.

Unul dintre ei a spus că a aflat de la un mirean că pentru averi şi pentru lucruri materiale se ceartă, se bat şi se omoară oamenii.

Celălalt nu înţelegea aceste lucruri. Atunci părintele, a luat o cărămidă şi a pus-o între ei şi a zis:

• Uite, eu spun că este cărămida, mea, tu spui că este a ta şi ai să înţelegi de ce se ceartă oamenii pentru lucruri materiale. Şi au început:

- Este cărămida mea! Celălalt:

- Ba este a mea! După o jumătate de oră pentru erau despătimiţi, a zis părintele care nu înţelegea:

- Ia tu cărămida şi să-ţi fie de folos. Mie o să-mi dea Dumnezeu altă cărămidă. Şi au plecat fiecare la treburile lor neînţelegând de ce se ceartă oamenii.

Răbdarea

(Î): Părinte, de ce nu am răbdare în ispite?

(R): Sunt oameni din fire mai răbdători. Dar răbdarea se câştigă prin fapte şi ispite. Astăzi rabzi o ocară şi o palmă, mâine două…

Răbdarea este un dar al Harului Dumnezeiesc. Numai întăriţi de Harul Dumnezeiesc putem răbda când suntem prigoniţi, ocărâţi, loviţi...

Dumnezeu, pe cei schingiuiţi, îi întărea, iar când ajungeau la limitele răbdării, îngăduia să fie omorâţi pentru a lua cununa muceniciei. Pentru că dacă ar fi îngăduit peste această limită, nu ar mai fi putut răbda nimeni.

(Î): Cum să devin mai răbdător?

(R): Cu ajutorul Harului Dumnezeiesc care vine prin rugăciune. Spun Sfinţii Părinţi că răbdarea se coace la miezul nopţii şi se mănâncă ziua.

Cine se scoală la miezul nopţii să se roage sau participă la slujba Utreniei la miezul nopţii, câştigă cu smerenie şi ajutorul Harului Dumnezeiesc războiul de a doua zi.

Ce drum să aleg?

(Î): Părinte, nu ştiu ce cale să aleg: să mă căsătoresc sau să merg la mănăstire?

(R): Cel mai bine este să vezi ce daruri ai primit de la Dumnezeu, să le sporeşti şi să faci voia lui Lui.

(Î): Cum pot afla ce daruri am, ce chemare am?

(R): Mergi la duhovnic, te spovedeşti şi primeşti canon, îl faci şi ispiteşti. Dumnezeu îţi va descoperi în timp chemarea pe care o ai. Apoi, iei crucea şi cu ajutorul Harului Dumnezeiesc şi a faptelor bune creştine porneşti pe calea mântuirii şi a desăvârşirii creştine.

Statornicia în bine

(Î): Părinte, de ce nu sunt statornic în fapta cea bună?

(R): Statornicia în bine fără putinţă de schimbare este o însuşire a veacului viitor. Viaţa pământească a omului este până în ultima clipă o arenă  a nevoinţelor şi suferinţelor de voie şi fără de voie.

O creştină a zis:

(Î): Părinte, soţul meu este necredincios şi de câte ori plec la Biserică, mă ocărăşte şi râde de mine: „Iar te duci să dai bani la popi?” Ce să fac?

(R):Trebuie să te smereşti, să te rogi pentru el din inimă, să ierţi, să iubeşti. „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5,16).

(Î): Cât timp să rabd?

(R): Ştiu o creştină care a răbdat 22 de ani şi soţul s-a convertit şi o zorea dimineaţa pe soţie să meargă mai repede la Biserică.

Credincioşii nu vin la Biserică.

Preotul paroh:

(Î): Sunt supărat, copiii nu vin la Biserică şi nici sătenii.

(R): Toată parohia se află în inima duhovnicească a preotului paroh şi o poţi ridica cu ajutorul lui Dumnezeu prin dragoste, milostenie, rugăciune, binecuvântare. Altfel, se pune diavolul între Sfinţia Voastră şi credincioşi şi întrerupe legătura duhovnicească prin judecare, şi alte păcate. Spune întâi Sfinţia Ta: Hristos a Înviat!, Doamne ajută!, Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dea spor în toate, binecuvântează, iartă, iubeşte, ajută, dă milostenii...

(Î): Mă luptă gândul că sunt alţii mai vrednici.

(R): Dumnezeu te-a ales ca o jertfă pentru neamul tău şi credincioşi ca să-i ridici duhovniceşte atât pe cei de pe pământ cât şi pe cei din Iad care nu au păcate de moarte. Dacă nu înmulţim prin lucrare talanţii, vor lucra diavolii pentru pierzarea noastră şi a credincioşilor.

(Î): De ce vor intelectuali atâtea explicaţii?

(R): Intelectualii şi-au înmulţit şi risipit mintea prin ştiinţe lumeşti şi curiozităţi. Înainte, creştinul avea curăţie şi simplitate, simţea cu inima lucrarea dumnezeiească, dragostea dumnezeiescă, bucuria duhovnicească. Astăzi, pentru că este împietrit la inimă, trebuie să i se explice ce este dragostea. Dar nu înţelege pentru că inima este împietrită şi dragostea se simte cu inima duhovbnicească.

Ca să-i poţi ajuta, să lucreze darul dumnezeiesc prin tine, trebuie să-i vezi pe toţi mai buni şi aşa este dacă ne gândim la darurile dumnezeieşti primite, la chemarea, la neputinţe, la lipsa râvnei din noi. Dacă îi judeci şi eşti mândru, Dumnezeu nu poate lucra prin tine la mântuirea credincioşilor cu care rânduieşte să te întâlneşti. Aproapele este oglinda ta. În el, când judeci, îţi vezi păcatele tale. „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat” (Matei 6,22). Dacă am ochelari negri, îl văd pe aproapele în negru, dar de vină este negreala din inima mea, pe care astfel Dumnezeu ne-o arată ca s-o curăţim.

(Î): Cine poate să judece?

(R): Sfântul Apostol Pavel ne spune cine poate să judece: „Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti, îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită” (Galateni 6,1). Este foarte important pentru cel ce judecă duhovniceşte să ia seama la el însuşi să nu cadă în ispită. Dumnezeu îţi arată astfel păcatele ca să te smereşti şi Harul Dumnezeiesc să lucreze şi să te ajute şi pe tine şi pe cei cu care te întâlneşti.

De la dragostea şi bucuria firească prin lucrarea Harului Dumnezeiesc şi prin faptele bune creştine vom ajunge la dragostea dumnezeiască şi bucuria duhovnicească.

Altfel, trăind după simţuri, prin păcatele trupeşti, ne vom umple inima duhovnicească cu plăceri păcătoase.

Un creştin a avut legături trupeşti cu soţia. A doua zi, uitând acesta şi trecând pe lângă Mitropolie, a intrat să se închine la Cuvioasa Paraschiva. După ce a ieşit din Catedrală, în drum spre casă, a fost acostat de patru tineri beţi, care l-au bătut, probabil confundându-l cu altcineva.

Ciobanii care sfinţesc stâna în timpul păşunatului de cinci-şase luni de zile, chiar dacă vin soţiile lor pe la stână, nu au legături trupeşti cu ele.

Ştiu de la cei bătrâni că se îndepărtează de la ei Harul Dumnezeiesc şi vine ursul sau lupul şi le mănâncă oile.

Doctoriţa de naţionalitate chineză din Canada,

A venit o doctoriţă catolică de naţionalitate chineză în România cu un pictor ortodox român care locuiau de câţiva ani de zile în Canada. A fost la Mănăstirea Curtea de Argeş şi s-a închinat la moaştele Sfintei Filofteia. A văzut în acele momente slava lui Dumnezeu şi a hotărât să poarte numele Sfintei Filofteia. După ce a venit şi s-a închinat la Icoana Făcătoare de Minuni-izvorâtoarea de Mir de la Mănăstirea Rarău, a hotărât să treacă la ortodoxism.

Reîntorşi în Canada, s-au cununat ortodox (până la cununie nu au avut legături trupeşti).

Doamna V. P., româncă din Canada, care ia cununat, mi-a arătat o fotografie şi a spus că atunci când a fost împărtăşită doctoriţa de Î.P.S. Daniel, din linguriţă s-a văzut strălucind o lumină dumnezeiească.

Şi-a botezat fiica pe care o avea anterior cununiei cu un chinez, tot ortodox, punându-i numele Sfintei Ana......

Am început să uit.

(Î): Părinte, am început să uit, a spus un părinte în vârstă de 53 de ani. A răspuns duhovnicul în vârstă de 86 de ani.

(R): Şi eu uit. Dar ştii care este avantajul? Nu te doare capul. Pentru că de multe ori ţii minte cele rele, iar pe cele bune le uiţi foarte repede. În orice lucru să vedem partea cea bună. Nu vezi? Nu auzi?  Foarte bine. Vezi şi auzi mai puţine păcate şi te poţi adânci în rugăciunea lăuntrică.

A venit la mănăstire o creştină plângând şi zicându-i părintelui:

(Î): Părinte, sunt supărată, am necazuri, procese, am pierdut bani... Părintele i-a răspuns:

(R): Bine că nu ţi-ai pierdut sufletul. Aşa ar trebuie să plângă creştinul pentru că îşi pierde sufletul prin păcate. Ai văzut dreptul Iov care avea „şapte feciori şi trei fete şi avere şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi şi cinci sute de asini şi mulţime mare de slugi. Şi omul acesta era cel mai mare dintre toţi răsăritenii” (Iov 1,2-3) şi cât a suferit şi a răbdat când Dumnezeu i-a dat voie Satanei să-l încerce? A rămas fără nimic şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat”. Şi în toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit niciun cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1, 21-22). Pentru credinţa şi răbdarea lui, „Dumnezeu a binecuvântat sfârşitul vieţii lui Iov mai bogat decât începutul ei, şi el a strâns paisprezece mii de cămile, o mie de perechi de boi, şi o mie de asine. Şi a avut şapte fii şi trei fiice... Iar în toată ţara nu se găseau femei mai frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile” (Iov 42, 12-17).

Dumnezeu ne dă mai mult decât merităm din cele bune şi mult mai puţin decât merităm din cele rele. Dacă ai credinţă şi nădejde în Dumnezeu, vei pierde unele lucruri pământeşti, dar Dumnezeu îţi va da altele. Să te laşi în voia lui Dumnezeu şi să te rogi. „”Bucuraţi-vă pururea, rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate” (I Tesaloniceni 5,18), ne învaţă Sfântul Apostol Pavel.

Tot ce ni se întâmplă şi considerăm că este rău, să mulţumim lui Dumnezeu, pecetluindu-ne cu Preasfânta Cruce şi să zicem: „Pentru păcatele mele!” Şi să ne bucurăm că ni se va scădea din datorie la Înfricoşata Judecată. Cine cârteşte nu poate primi darul dumnezeiesc, şi îşi dublează Crucea.

Numai Sfinţii au suferit pentru dreptate. Păcătoşii suferă pentru păcate. Să se bucure şi să dea slavă lui Dumnezeu, pentru că li se scade din datorie (canon) la Judecată. Iar pentru tot ce se întâmplă bun să ne pecetluim cu Preasfânta Cruce şi să zicem: „Pentru dragostea şi milostivirea lui Dumnezeu”.

Îngrijorările

Un şofer a venit cu soţia şi o nepoată de patru ani la mănăstire şi a spus:

(Î): Părinte, sunt foarte îngrijorat şi stresat când plec în cursă şi nu pot dormi toată noaptea.

(R): Eşti stresat şi îngrijorat şi te îmbolnăveşti pentru că ai învăţat mintea să lucreze înainte, să prevadă toate situaţiile (crezi tu), ce va face pietonul, ce va face camionul, etc. Şi acestea pentru că în primul rând nu faci ce spune Dumnezeu: Nu te rogi, nu te spovedeşti, nu te împărtăşeşti adică nu apelezi cu smerenie, credinţă şi nădejde la ajutorul suprafiresc al Harului Dumnezeiesc.

Trebuie să schimbi aceste griji şi energii consumate greşit, în grija cea bună, pentru mântuirea sufletului. În acelaşi fel să te îngrijorezi pentru pierderea sufletului tău: „Mă va ierta Dumnezeu? Mă va mântui Domnul?” Să te rogi lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Mare Mucenic Mina, care ajută pe cei aflaţi în călătorii, să sfinţeşti maşina şi vei avea binecuvântarea lui Dumnezeu şi un Înger Păzitor.

Trebuie să gândeşti cât mai simplu şi curat, cu credinţă şi nădejde în Dumnezeu. Când ai mai multe posibilităţi de rezolvare a unor probleme să te rogi lui Dumnezeu să-ţi descopere care este gândul cel mai bun, mai simplu, mai eficient.

Părintele a întrebat nepoţica, foarte veselă:

• Ai griji? Te doare capul? Nu poţi să dormi?
• Nu, a răspuns ea.
• De ce, a întrebat părintele?
• Are grijă de mine mama, tata, bunicul şi bunica.
• Vedeţi, şi de dumneavoastră va avea grijă Tata-Dumnezeu, Mama-Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, şi Sfinţii dacă veți căuta: „mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,33). Din păcate, noi căutăm mai întâi celelalte lumeşti şi păcătoase. Luaţi exemplu de la simplitatea, nevinovăţia, curăţenia, credinţa şi nădejdea copilului.

Astăzi, în familiie creştine ortodoxe, este din ce în ce mai puţină rugăciune şi mulţumire lui Dumnezeu. Pentru tot lucrul trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu şi să ne rugăm. Avem Sfinţi grabnic ajutători: Sfântul Mare Mucenic Mina, în pierderi, călătorii, descoperirea pagubelor, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, grabnic ajutător celor bolnavi, Sfântul Ierah Nicolae, pentru căsătorie; Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, pentru naşterea de prunci…

Niciun loc nu este ca acasă.

Mulţi creştini ortodocşi pleacă în străinătate, şi nu ştiu problemele de acolo. Trebuie să se intereseze de la cei care trăiesc acolo ce probleme sunt. Spre exemplu, acolo se face la şcoală educaţie sexuală la copii în clase mici. Sunt învățați să facă sodomie și gomorie ca să nu rămână fetițele gravide. Astfel, copiii sunt educaţi greşit şi devin libertini faţă de păcate.

Nu vă lăsaţi transformaţi în rău de alţii

Un creştin a mers la un chioşc de ziare şi a cerut un ziar. Vânzătorul i-a răspuns furios şi i-a aruncat ziarul cerut. Creştinul a răspuns paşnic:

- Mulţumesc şi o zi binecuvântată. A fost stăpân pe sine, nu s-a mâniat nu s-a lăsat influenţat în rău de celălalt.

Nu va ajunge preot!

O mamă care se îmbolnăvise foarte grav, fiind foarte slabă, a venit la mănăstire. Părintele, când a văzut-o, a înţeles că este o ispită sufletească şi a întrebat-o ce probleme are. Ea a răspuns:

- În urmă cu trei ani de zile am fost  cu băiatul în vârstă de şapte ani la o mănăstire unde aflasem că este un preot văzător cu duhul. I-am spus că aş vrea ca băiatul să ajungă preot. El mi-a răspuns:

- Nu va ajunge. L-am întrebat:

- De ce? Nu  are această chemare de la Dumnezeu? Mi-a zis:

- Va muri.

De atunci, mama era stresată şi se consuma gândindu-se că-i va muri băiatul. Părintele i-a zis:

- Câţi ani au trecut de atunci? Mama a răspuns:

- Au trecut trei, dar numai Dumnezeu ştie cât am suferit şi m-am distrus.

- Este un proroc mincinos. Roagă-te lui Dumnezeu şi te va întări. Nu asculta de astfel de proroci. Mama cu darul lui Dumnezeu s-a liniştit şi în scurt timp s-a însănătoşit.

Floricica din Rai

De o femeie, bună creştină, pe numele de botez Florica, a divorţat bărbatul necredincios care a plecat la o curvă. Femeia a întrebat:

• Părinte, nu pot să stau singură. Am un prieten care vrea să trăim împreună înainte de a ne cununa religios, ca să vadă dacă ne potrivim.
• Dacă vei rămâne cu Dumnezeu şi nu vei păcătui şi vei duce o viaţă curată şi vei avea grijă de mântuirea ta şi a fetei tale, vei ajunge în împărăţia Cerurilor şi te vei numi Floricica din Rai. Primii doi ani sunt mai grei până când te vei obişnui. Dacă vei păcătui, se va îndepărta Harul Dumnezeiesc de la tine şi vei ajunge Buruiana din Iad.

Dracula Land

La mănăstirea Vatopedu, Sfântul Munte Athos, sunt închinoviaţi 12 părinţi români. În anul 2001, guvernanţii vroiau să facă la Sighişoara, Dracula Land, pentru că li se duseseră vestea la români în cele peste 800 de filme având ca subiect Dracula şi aveau posibilitatea să câştige bani mulţi din aceasta. A început să se vândă pământ, cetatea să fie restaurată şi pregătită pentru inaungurare.

Dar în anul 2002, a venit la Mănăstirea Vatopedu prinţul Charls,[1] moştenitorul tronului Marii Britanii, care, aflând de la monahii români de intenţia autorităţilor de a face Dracula Land a spus la la un Teelejurnal:

• Românii să păstreze şi să cultive frumuseţile ortodoxiei. Nu merge Dracula Land la români. O să aducă mai mult păcate decât bani. La scurt timp, auzind „marii investori”  cele spuse de Prinţul Charles şi-au retras investiţiile şi proiectele.

Unde trebuie să locuiască mirii?

Cei căsătoriţi, pentru a scăpa de ispitele datorate socrilor, este bine să locuiască separat, la distanţă mai mare.

Excepţie este cazul în care socrii sunt mai credincioşi, mai sporiţi duhovniceşte. Atunci pot locui împreună cu aceştia, pentru a continua tradiţiile, şi a spori duhovniceşte.

O fată se ruga să-i ajute Dumnezeu să se căsătorească. Era singură la părinţi, avea studii superioare, dar ca orice om superior, era format şi-n duhul mândriei.

Însă Dumnezeu a rânduit să se căsătorească cu un flăcău din sat, fără studii superioare, fiu de oameni gospodari, credincioşi, cu cinci copii. Mirii au încercat la început să locuiască cu mama fetei, care era văduvă, dar soţul mergea foarte des să-şi ajute mama, fraţii şi nepoţii.

La scurt timp, soţia a trebuit să se mute cu soţul şi cu soacra mare, care era văduvă dar se îngrijea şi cu creşterea nepoţilor.

Cu timpul, a înţeles că soţul rânduit de Dumnezeu este ceea ce-i trebuia, iar familia lui, unde locuia, era smerită, avea dragoste, tocmai ce îi lipsea.

*

O noră, imediat după cununia religioasă, a făcut greşala să-i spună soacrei mari:

• Acum este al meu! A venit asupra ei din partea soacrei mari tot iadul. Şi după o perioadă scurtă de timp, căsătoria s-a destrămat.

Cununia religioasă

O creştină şi un creştin ortodox care trăiau necununaţi de 60 de ani au fost întrebaţi de duhovnic :

(Î): De ce nu vă cununaţi religios?

(R): Ne-am obişnuit aşa.

(Î): De ce nu vă despărţiţi?

(R): Ne-am obişnuit aşa şi nu putem, ne este greu. Duhovnicul le-a zis:

(Î): Este diavolul care v-a legat voinţa cu păcatele ca să vă ducă în adâncul iadului. Dacă vă veţi spovedi, vă veţi înfrâna şi veţi face canonul dat, veţi primi puterea dumnezeiască să ieşiţi din acest păcat şi de sub puterea diavolescă şi să vă cununaţi.

Binecuvântarea pentru construirea casei

Un creştin a cerut binecuvântare duhovnicului să construiască o casă. A făcut mari datorii, pe care nici după 15 ani nu a reuşit să le achite. L-am întrebat dacă a cerut binecuvântarea duhovnicului. Mi-a răspuns:

• Părinte, am cerut binecuvântare pentru construcţia casei, dar nu i-am spus că va avea două etaje şi 12 camere.

Dacă construia o casă cu 6 camere, avea bani, se putea ruga şi dormi liniştit. Cu timpul, dacă avea bani şi îi mai trebuia, construia sau cumpăra altă casă cu 10 camere, etc. Într-o societate capitalistă se vinde şi se cumpără tot timpul.

Care este deosebirea dintre socialism şi comunism? În socialism ai bani dar nu ai ce cumpăra. În capitalism ai ce cumpăra, dar nu ai bani.

Ce să fac să mă mântuiesc?

Un student român, stabilit cu părinţii de la vârsta de patru ani în SUA, a venit în România, la Mănăstirea Sihăstria Neamţ şi l-a întrebat pe Părintele Cleopa Ilie:

(Î): Părinte Cleopa, ce să fac ca să mă pot mântui în SUA? Părintele  i-a răspuns:

(R): Mergi în fiecare Dumnică la Biserică Ortodoxă şi participă la Sfânta Liturghie, posteşte, să faci apoi canonul de rugăciuni şi metanii, să faci milostenie, spovedeşte-te şi, dacă ai binecuvântare, să te împărtăşeşti. A răspuns studentul:

(Î): Părinte, nu pot să merg în fiecare Duminică la Biserică.

(R): De ce, a întrebat Părintele?

(Î): Cea mai apropiată Biserică Ortodoxă canonică se află la 200 Km.

Cum se traduce?

A venit o femeie româncă, creştină ortodoxă, căsătorită cu un bărbat catolic, din Olanda.

Părintele le-a vorbit despre Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi alte învăţături. Când le-a spus despre smerenie şi smerita cugetare, femeia spunea că nu găsea cuvinte să traducă în olandeză soţului.

Femeia din India

Mulţi creştini ortodocşi transmit ură, zavistie, mânie, desfrânare...

Dar ne-am născut pe acest pământ pentru a iubi, nu pentru a urî.

O femeie din India a îmbrăţişat cu dragoste firească peste un milion de oameni. Veneau la ea oameni din toate colţurile lumii. „Fii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii” (Luca 16,8).

Au murit porcii.

Un inginer, după evenimentele din 1989, s-a gândit să se îmbogăţească şi a cumpărat purcei. Dar, după puţin timp a spus:

(Î): Părinte, am cumpărat purcei le-am dat să mănânce. Dar după un timp, nu mai voiau să mănânce. Le am  dat mâncarea pe care o mâncam eu, dar tot nu au mâncat şi au murit. De ce?

(R): Nu ai avut dragoste pentru animale. Şi porcii simt acest lucru.

Binecuvântaţi să muncim în Occident

(Î): Binecuvântaţi părinte, să plecăm să lucrăm în străinătate.

(R): De ce vreţi să plecaţi?

(Î):  Să muncim, nu avem bani.

(R): Nu vă dau binecuvântarea.

(Î): De ce?

(R): Principalul scop al acestei vieţi este mântuirea. Dumnezeu a rânduit să vă naşteţi în România, să fiţi creştini ortodocşi, să munciţi pentru neeamul vostru, să vă mântuiţi şi să fiţi în Împărăţia Cerurilor cu neamul nostru românesc, cu moşii şi strămoşii noştri.

(Î): Avem şi acolo Biserică Ortodoxă.

(R): În România, de peste 2000 de ani, se săvârşeşte Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe Bisericeşti în mii de biserici şi mănăstiri ortodoxe, milioane de creştini ortodocşi s-au jertfit în lupte pentru apărarea credinţei şi a neamului, avem mii de sfinţi şi milioane de mucenici, avem acest duh ortodox de smerenie şi dragoste. Unde mergeţi este alt duh neortodox (eretic, de mândrie, iubire de bani, desfrânare, sodomie, gomorie...). Un creştin ortodox care a revenit în ţară mi-a spus:

- Părinte, dincolo este un duh rău care te arde la inimă.

Apoi, mulţi dintre cei care au plecat, au neglijat copiii, s-au despărţit şi trăiesc în concubinaj. Când i-am spus unui român, care a plecat, aceste lucruri mi-a răspuns:

• Aveţi dreptate. Din satul meu, au plecat 100 de oameni şi 98 trăiesc în concubinaj. Soţia a plecat într-o ţară, soţul în alta şi fiind greu să trăiască singuri, trăiesc în concubinaj.

În legătură cu vieţuirea creştin ortodoxă, este greu să ţină în România rânduiala: participarea în fiecare Duminică şi Sărbătoare la Sfânta Liturghie, postul, spovedania, Sfânta Împărtăşanie. Iar milostenia au făcut-o la Bănci.

(Î): ???

(R): Au luat credite de la Bănci să-şi cumpere în leasing locuinţe şi maşină. Dar cei care conduc lumea, au jucat dolarul şi a crescut dobânda, şi mulţi dintre ei nu au mai putut achita ratele şi au pierdut locuinţele şi maşinile.

Mai urmează

Un om bogat a hotărât să dea o sută de milioane lei unui om sărac dar în mai multe etape. Prima dată i-a dat zece milioane lei scriind: „Mai urmează”. După puţin timp i-a dat alte zece milioane lei scriind: „mai urmează”. Omul sărac se bucura de fiecare dată. Astfel şi Dumnezeu ne dă „har peste har” (Ioan 1,16) şi mai urmează, dacă facem voia lui cea Sfântă (I Tesaloniceni 4,3).

Neseriozitate

După evenimentele din 1989 o doamnă a mers la cizmărie să-şi repare pantofii. Când a ajuns  la locul respectiv, a văzut firma schimbată în Magazin Mixt şi a cumpărat ouă, care nu se găseau atunci. L-a întrebat:

• Ce aţi făcut, domnule cizmar?
• Păi, acum este libertate, facem afaceri.

După o perioadă de timp nu se găseau ouă şi atunci s-a gândit să caute şi la Magazinul Mixt. Când a ajuns în locul respectiv a văzut firma ”Cizmărie”. L-a întrebat pe cizmar:

• Domnule, dumneata eşti neserios?
• De ce?

- În urmă cu trei ani erai cizmar, apoi ai devenit patron iar acum eşti iar cizmar.

• Păi, am împrumutat bani din bancă, am dat faliment şi am revenit la vechea meserie.

Creştinul sfinţeşte sau întinează locul.

Florile şi animalele simt dragostea sau răutatea oamenilor.

Un cercetător de la Institutul de Biologie a studiat prin cromotografie comportamentul plantelor. Cu cinci ani înainte de cel de al II-lea Război Mondial, acestea erau stresate, simţeau răutatea şi păcatele oamenilor.

Banii proveniţi din păcate

O femeie a venit la mănăstire şi s-a plâns:

(Î): Părinte, fata mea în vârstă de 16 ani, a plecat de acasă şi trăieşte cu-n derbedeu. Părintele, fiind inspirat de Dumnezeu a întrebat:

(R): Ce meserie aveţi, cu ce vă ocupaţi? Femeia a răspuns:

(Î): Avem un motel.

(R): Vedeţi, la motel oamenii vin să facă păcate: desfrânări, păcate peste fire, petreceri, beţii... Beau banii copiilor. Aceste păcate au venit pe capul fetei.

Bani împrumutaţi

(Î): Părinte, am împrumutat bani unui cunoscut şi nu vrea să-mi dea înapoi.

R): Dacă are şi nu vrea să-i restituie este păcat. Să dai slujbe la Psaltire, să citeşti Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, care este grabnic ajutător în pierderi, călătorii şi afaceri. Să-i ceri să-ţi dea câte puţin, o rată mică. Iar dacă nu-ţi dă, să-l ierţi, şi Dumnezeu îţi va răsplăti şi în această viaţă şi în viaţa viitoare.

De ce?

(Î): Părinte, de ce nu stau monahii şi monahiile la rând la marile hramuri - Cuvioasa Paraschiva de la Iaşi, Sfântul Dimitrie Basarabov de la Bucureşti, ca să se închine?

(R): Ai văzut doctor să stea la rând la alt doctor să se trateze sau poliţist la rând la alt poliţist pentru rezolvarea altor probleme?

(Î): Nu, dar când stau la rând 10-16 ore şi vin 15-20 de monahi să se închine, intrând în faţă, îmi pierd răbdarea.

(R): Este vorba de respect şi evlavie pentru slujitorii lui Dumnezeu. Dacă eşti în Biserică şi sunt mai mulţi credincioşi care aşteaptă să se închine, şi vine un părinte, nu-i faci loc să se închine?

Î): Ba da. Dar la un rând de 16 ore îmi pierd răbdarea.

(R): Este o ispită. Ori eşti la rând, ori în alt loc, tot la hram participi. Trebuie să te rogi, şi Dumnezeu şi Sfinţii te vor binecuvânta mai mult şi pentru jertfa pe care o faci aşteptând să se închine slujitorii lui Dumnezeu. Altfel, am avea pretenţia să stea la rând şi Episcopul şi Arhiepiscopul şi Mitropolitul şi Patriarhul.

Treabă multă

(Î): Părinte, am mult de lucru şi mă simt compleşită.

(R): Nu pune răul înainte. Nu te gândi cât de mult ai de lucru, ci roagă-te şi începe să lucrezi, cu ce ţi se pare mai uşor şi accesibil. Ai să vezi că după puţin timp lucrul va începe să meargă şi vei termina treaba.

Casă în Cer

Am fost la o familie înstărită la sfinţirea casei (conac). După slujba sfinţirii, am fost invitaţi la masă şi văzând că aşteaptă cuvinte de laudă şi aprecieri i-am întrebat:

• Aveţi construită şi în cer o astfel de casă?

Cea mai frumoasă podoabă

(Î): Care este cea mai frumoasă podoabă a creştinului ortodox?

(R): Cea mai frumoasă podoabă a creştinului ortodox este inima duhovnicească curată şi mintea trează. Iar fără pocăinţă şi părăsirea păcatelor nu este mântuire.

[1] Prinţul Charls, moştenitorul tronului Marii Britanii,  spunea că este neam cu Vlad Ţepeş şi provine din familia romanovilor. Familia ţarului Nicolae a fost omorâtă de bolşevici, iar trupurile ascunse într-o peşteră. Când s-au reluat relaţiile Marii Britanii cu URSS-ul, a fost deschisă peştera şi au găsit două mătuşe ale Domniei sale, având sfinte moaşte. Aceste sfinte moaşte se află la în Biserica Sfintei Maria Magdalena la Ierusalim.