Dec. 16, 2022
Citirea și înțelegerea Sfintelor Scripturi
Citirea şi înţelegerea Sfintelor Scripturi şi cărţilor sfinte
(Î): Este important pentru creştinii ortodocşi să citească Sfânta Scriptură ?
(R): Citirea şi înţelegerea Dumnezeieştilor Scripturi reprezintă una dintre lucrările duhovniceşti cele mai importante pentru creştini. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru tot lucru bun (II Timotei 3, 16-17).
Fiind numită Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură este cel mai curat şi mai însemnat izvor al descoperirii dumnezeieşti, comoara cea mai preţioasă de lumină şi mântuire, pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Clerul, monahii şi creştinii ortodocşi trebuie s-o folosească ca pe un izvor de apă vie (Ioan 4, 14) din care să bea apa curgătoare spre viaţa cea veşnică, adică învăţătura cea dumnezeiească, cu puterea de a desăvârşi (Luca 4,23) şi a preface moral pe orice om. Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfarmă stânca[1]? (Ieremia 23, 29), ne spune Duhul Sfânt prin gura Sfântului Proroc Ieremia.
(Î): Care este folosul citirii Sfintei Scripturi?
(R): Dumnezeiescul Părinte Ioan Scărarul, arătând folosul citirii Sfintelor Scripturi, zice: ''un suflet care ziua şi noaptea cugetă neîncetat la Cuvântul lui Dumnezeu, şi în somn se îndeletniceşte cu acelaşi lucru. Această consecinţă este o adevărată răsplătire de la Dumnezeu, pentru lucrarea cea dintâi, spre a goni duhurile şi nălucirile cele viclene''.
Iar dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul, arătând că citirea Sfintelor Scripturi ne ajută la adunarea gândurilor din risipire, ne învaţă, zicând: „În vremea în care mintea ta este risipită, să petreci în citire mai mult decât în rugăciune. Cinsteşte citirea, de este cu putinţă, mai mult decât privegherea, căci ''citirea este izvor al rugăciunii curate''. Şi în alt loc zice: ''Îndeletniceşte-te cu citirea Scripturilor şi a vieţii sfinţilor, care îţi arată calea subţirătăţii vederii, deşi nu simţi dulceaţa de la început'', arătând apoi că ''acela ce stăruieşte în această lucrare îşi mută treptat vederea de la cele pământeşti la cele cereşti''.
Pentru monahi, ca şi pentru ceilalţi creştini, şi aşa-zisa rugăciune a Scripturii poate deveni rugăciune neîncetată. Aceasta se realizează când creştinul interiorizează cuvintele Sfintei Scripturi şi le face ale sale. Între rugăciune şi citirea Sfintei Scripturi, este un raport de intercondiţionare. Astfel, prin lectură, rugăciunea se intensifică şi dobândim cunoaşterea adevărată a lui Dumnezeu, iar prin rugăciune şi linişte, lectura capătă noi dimensiuni gnoseologice[2].
''Cine ascultă sau citeşte Cuvântul lui Dumnezeu şi iubeşte discuţiile despre lucrurile duhovniceşti acela îi procură sufletului mari şi mântuitoare bunuri. Prin grija pentru acest lucru îi putem face pe plac lui Dumnezeu, iar buzele noastre, atunci când le folosim pentru discuţii duhovniceşti, nu se întinează cu reproşuri, cu osândiri, cu vorbe ruşinoase şi cu batjocuri. Devenim înfricoşători pentru demoni atunci când înarmăm limba noastră cu asemenea discuţii'', ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur.
Datorită citirii cu atenţie a Sfintelor Scripturi ─ spun Sfinţii Părinţi, viaţa omului se îndreptează, sufletul se curăţeşte de patimi, mintea se luminează şi inima se aprinde de dragoste pentru Dumnezeu.
(Î): Care sunt ispitele care încearcă mintea noastră când citim Sfânta Scriptură?
(R): Dar pentru că toată fapta cea bună este zădărnicită de răutatea diavolilor, Sfinţii Părinţi ai Bisericii lui Hristos ne-au arătat ispitele care încearcă mintea noastră în timpul citirii Sfintei Scripturi:
- Când vrei să citeşti, ne spune Sfântul Efrem Sirul, vezi să nu te împiedice şi să te întrerupă satana, aducând asupra ta lene şi alte griji, ci aleargă ca să citeşti din ele, spre a-ţi răcori setea care te arde prin patimi, iar când citeşti cu sârguinţă şi cu osteneală, să citeşti cugetând în mintea ta şi întipărind în inima ta (Psalm 118, 11).
- Iar dacă, citind noi Sfintele Scripturi, vor semăna diavolii în mintea noastră gânduri de îndoială sau de hulă, să le răspundem: Treci înapoia mea, satano! Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ de şapte ori (Psalm 11, 6) şi nu se află întru ele nimic greşit sau răzvrătit, ci toate sunt bune înaintea celor ce înţeleg şi drepte înaintea celor ce află cunoştinţa, iar eu sunt nepriceput şi nu le cunosc pe ele. Deci atunci când citim, să nu primim niciun gând în mintea noastră de interpretare a Sfintelor Scripturi.
- Sfântul Isaac Sirul arată că mare primejdie este a iscodi cineva Sfânta Scriptură mai presus de înţelegerea sa: ''Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le cerceta nebuneşte. Cele ce ţi s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu cele ascunse îţi sunt de trebuinţă. Voind să aflăm lucruri prea înalte, năluciri vom afla în locul adevărului''.
(Î): Toţi oamenii pot să înţeleagă şi să explice Sfintele Scripturi?
(R): Toţi oamenii se pot îndeletnici cu citirea Sfintelor Scripturi, dar nu toţi pot să le înţeleagă, pentru că sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare (II Petru 3, 16).
Deci nu oricine are chemarea de a înţelege şi dreptul de a explica Sfânta Scriptură, ci numai Biserica, prin persoanele cărora li s-a încredinţat de la Dumnezeu această chemare. Sfântul Apostol Pavel spune că în Biserică, nu toţi au aceeaşi chemare: pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învăţători (…) Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt proroci? Oare toţi învăţători? (I Corinteni 12, 28-29) Şi iarăşi: Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână (I Corinteni 7, 20-24) şi să nu voiască a-şi însuşi daruri şi chemări pe care nu le are de la Dumnezeu.
Aşadar, fiindcă nu toţi sunt apostoli, nu toţi proroci, nu toţi dascăli, nu au toţi cuvântul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al desluşirii duhurilor (Romani 12, 6), de aceea nu pot toţi să înţeleagă Sfânta Scriptură.
(Î): Cine poate să înţeleagă şi să tâlcuiască Sfintele Scripturi?
(R): Hristos este adevărul (Ioan 14, 6) şi nimeni nu poate înţelege acest adevăr mai bine ca Biserica lui Hristos, care este stâlp şi temelie a adevărului (I Timotei 3, 15).
Sfinţii Apostoli, prin rugăciune şi punerea mâinilor, au sfinţit, cu puterea Duhului Sfânt, la conducerea Bisericii, pe Episcopi (II Timotei 1, 6) şi le-au poruncit să se păzească pe sine şi învăţătura, să stăruie într-însa (I Timotei 4, 16). Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevile necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărteză-te de unii ca aceştia (I Timotei 6, 3-5).
Aşadar, numai Sfinţilor Apostoli şi urmaşilor lor le-a încredinţat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în întregime învăţătura Evangheliei Sale (I Timotei 1, 3; Tit 1, 13) şi toţi creştinii trebuie să asculte de ierarhia Bisericii lui Hristos (I Tesaloniceni 5, 12-13; I Petru 5, 5).
Din mărturia Sfintei Scripturi trebuie să înţelegem că nu avem voie să tâlcuim Sfintele Scripturi după părerea noastră şi nici să propovăduim Cuvântul lui Dumnezeu fără Harul şi binecuvântarea ierarhilor aşezaţi în Biserică de Sfinţii Apostoli (Tit 1, 5), căci cum vor putea unii ca aceştia propovădui, dacă nu vor fi trimişi (Romani 10, 15).
Nu procedează corect cel ce vrea să tâlcuiască Sfintele Scripturi după mintea sa. El trebuie să-i citească pe tâlcuitori ─ pe Sfinţii Bisericii, cum sunt Sfântul Ioan Gură de Aur[3], Sfântul Vasile cel Mare, fericitul Teofilact al Bulgariei... Cine citeşte Evanghelia, dar tâlcuieşte strâmb cele citite, răstălmăceşte Evanghelia. Unuia ca acesta Evanghelia nu-i slujeşte spre folos şi faptul că ţine în mâini Evanghelia nu îl izbăveşte de osânda pentru necunoaşterea Adevărului.
Sfântul Ignatie Briancianinov zice: ''niciun om păcătos să nu îndrăznească să tâlcuiască după mintea sa păcătoasă Sfânta Scriptură. Sfântul Duh, prin Sfinţii Părinţi, a tâlcuit cărţile Sfintei Scripturi. Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul mântuirii, pentru tâlcuitorii lui cei îndrăzneţi şi mândri este lovitură de moarte, sabie cu două tăişuri, prin care ei singuri se osândesc la veşnica pieire''.
*
Din Patericul Egiptean aflăm următoarele:
''Au mers odată nişte bătrâni la avva Antonie şi era avva Iosif cu dânşii. Şi vrând bătrânul (Antonie) să-i cerce pe ei, a pus înainte un cuvânt din Scriptură şi a început de la cei mai mici a întreba ce este cuvântul acesta şi fiecare zicea după puterea sa. Iar bătrânul zicea fiecăruia: încă nu ai aflat. Mai pe urmă de toţi a zis către avva Iosif:
– Tu cum zici că este cuvântul acesta? Răspuns-a:
– Nu ştiu! Deci a zis avva Antonie:
– Cu adevărat, avva Iosif a aflat calea, căci a zis nu ştiu''[4].
(Î): Care trebuie să fie rodul rugăciunii şi al citirii Cuvântului lui Dumnezeu?
(R): Rodul rugăciunii şi al citirii Cuvântului lui Dumnezeu sunt lacrimile şi căinţa cu inima zdrobită, smerita înţelepciune, iar lucrarea celui ce nu dobândeşte aceste roade nu este săvârşită în Dumnezeu.
(Î): Se cuvine să ascult din nou Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţăturile, dacă nu împlinesc şi nu fac ceea ce învaţă ele?
(R): ''Să asculţi, chiar dacă nu faci ceea ce învaţă ele, pentru că de la ascultare se ajunge şi la înfăptuire. Chiar dacă nu faci ceea ce te învaţă, totuşi să te ruşinezi de păcat, să-ţi schimbi modul de gândire şi să te osândeşti pentru faptul că nu împlineşti”, ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur.
(Î): Cum să ne purtăm faţă de cei care nu vor să asculte Cuvântul lui Dumnezeu?
(R): ''Depărtează-te de cei ce sunt nesimţiţi faţă de propovăduirea evanghelică şi nu te bucura de binefacerile lor'', ne povăţuieşte Sfântul Vasile cel Mare.
(Î): Când poate fi citirea Cuvântui lui Dumnezeu spre pierzare?
(R): Acest lucru se întâmplă din pricină că mulţi tâlcuiesc Cuvântul lui Dumnezeu, potrivit dorinţelor lor păcătoase, după bunul plac (iar alţii chiar nu citesc tot, ci numai ceea ce nu le supără conştiinţa) şi, de asemenea, îl tâlcuiesc după priceperea lor. Multe schisme şi erezii au luat naştere din această cauză. Primii tâlcuitori ai Cuvântului lui Dumnezeu sunt Sinoadele Ecumenice, pravilele lor şi Sfinţii Părinţi.
(Î): Care este motivul principal pentru care lumea s-a umplut de eresuri şi secte?
(R): Motivul principal pentru care lumea s-a umplut de eresuri şi s-au făcut atâtea dezbinări în Biserică este acela că mulţi au voit a înţelege Sfânta Scriptură după mintea lor şi nu s-au lăsat călăuziţi de cei ce aveau de la Dumnezeu darul învăţăturii şi al desluşirii (I Corinteni 12, 4-6) şi aşa, voind a se înţelepţi, au înnebunit (I Corinteni 3, 19).
(Î): Ce trebuie să facă creştinii ortodocşi?
(R): Creştinii trebuie să asculte cu atenţie predicile preotului, iar dacă doresc să studieze Sfânta Scriptură, trebuie să citească lucrările Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe (Sfinţii Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz…) şi celelalte cărţi publicate cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi să ceară lămuriri preoţilor Bisericii în legătură cu întrebările pe care le au din Sfânta Scriptură (Faptele Ap. 8, 31-35).
(Î): Ce rugăciuni trebuie să spunem înainte de a citi Sfintele Scripturi?
(R): Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă ca după ce avem binecuvântarea duhovnicului, să ne rugăm înainte de a citi Sfânta Scriptură astfel: ''Doamne Iisuse Hristoase, deschide ochii inimii mele ca să ascult Cuvântul Tău şi să-l înţeleg pe el, să fac voia Ta, că nemernic sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale, ci să descoperi ochilor mei ca să cunoască minunile din Legea Ta. Arată-mi cele arătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale. Spre Tine nădăjduiesc, Dumnezeul Meu, ca să-mi luminezi mintea mea şi gândul meu cu lumina înţelegerii Tale, ca nu numai să citesc cele scrise, ci şi să le fac pe ele, ca nu spre pierzare mie însumi să le citesc, ci spre înnoire şi spre luminare, spre sfinţire, spre mântuirea sufletului şi moştenirea vieţii celei veşnice''.
(Î): Ce trebuie să urmărim când studiem Sfânta Scriptură?
(R): În studiul Sfintelor Scripturi trebuie să fie îndepărtate deopotrivă cele două extreme: iscodirea şi neştiinţa. Să fim departe de neştiinţă, ca să căutăm învăţătura dumnezeiască şi departe de iscodire, ca să nu căutăm dovada pipăită. Trebuie să dăm ochilor noştri credinţa, ca să avem vrednicia să credem mai bine şi smerenia, ca să vedem mai puţin din ceea ce credem.
Deci nu pentru a iscodi, nu pentru a cunoaşte tainele credinţei, nici pentru a cerceta, ci pentru a afla virtuţile ei şi pentru a ajunge nu învăţaţi, ci cucernici.
(Î): Au apărut foarte multe Biblii. Din care Biblie trebuie să citească creştinii ortodocşi?
(R): Creştinii ortodocşi trebuie să citească numai din Sfânta Scriptură ''Tipărită cu Binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române''. Celelalte Biblii nu menţionează cine poartă răspunderea celor schimbate faţă de textul originar şi tipărite şi au alte duhuri, neortodoxe.
(Î): Cum să ţinem minte cele citite în Sfânta Scriptură?
(R): Pentru a fixa în memorie, a ţine minte lucrurile folositoare sufletului pe care le-ai citit în Sfânta Scriptură, împărtăşeşte-le unui frate.
(Î): Putem citi Evanghelia şezând?
(R): Când suntem singuri sau neputincioşi, putem citi Evanghelia şezând, dar să nu ni se împuţineze evlavia.
Citirea cărţilor sfinte
(Î): Nu găsesc timp pentru citirea sfintelor cărţi şi a rugăciunilor. Ce să fac?
(R): Dacă nu ai timp, trebuie să te rogi şi să citeşti între timp, printre celelalte treburi.
(Î): Cum este înţelept să citim sfintele cărţi?
(R): În timpul citirii lor, să nu lăsaţi sfintele cărţi până când nu extrageţi din ele vreo lecţie sau vreo regulă pentru viaţă.
(Î): Pentru cine este mântuitoare dobândirea sfintelor cărţi şi pentru cine este dăunătoare?
(R): Dobândirea multor cărţi este mântuitoare pentru cel care foloseşte învăţăturile din ele pentru mântuire, iar cine crede că numai dobândirea cărţilor îl îmbogăţeşte, aceluia îi este pregătită osândă sigură.
(Î): Este importantă citirea scrierilor Sfinţilor Părinţi?
(R): Datorită împuţinării învăţătorilor purtători de duh, citirea scrierilor patristice a devenit principala călăuză pentru cei ce doresc să se mântuiască şi să atingă desăvârşirea creştină. Însuşeşte-ţi cugetul şi duhul Sfinţilor Părinţi din citirea scrierilor lor. Sfinţii Părinţi şi-au atins ţelul ─ mântuirea. Şi tu vei atinge astfel acest ţel; după cursul firesc al lucrurilor, ca unul ce eşti în acelaşi cuget şi simţământ cu Sfinţii Părinţi ş te vei mântui.
(Î): Ce putere duhovnicească are citirea Vieţilor Sfinţilor?
(R): Citirea Vieţilor Sfinţilor îl sprijină mult pe om pe calea mântuirii şi îl face mai bun. În timpul istovirii trupeşti şi al tulburării sufleteşti, cel ce citeşte Vieţile Sfinţilor, întotdeauna găseşte în ele şi întărire, şi liniştire duhovnicească.
(Î): Unde să căutăm învăţătură?
(R): ''Orice învăţătură să o căutaţi în cărţile Sfinţilor Părinţi şi în rugăciune. Există Îngerul Păzitor. Domnul îi porunceşte să-i zică sufletului ceea ce trebuie'', ne spune Sfântul Teofan Zăvorâtul.
(Î): Ce dobândeşte creştinul când citeşte cărţile Sfinţilor Părinţi?
(R): Atunci când citim aceste cărţi, sfinţii discută cu noi şi, prin scrierile lor, ne povăţuiesc şi vorbesc cu noi.
(Î): Ce folos sufletesc deosebit ne aduce citirea sfintelor cărţi?
(R): Sfintele cărţi mustră conştiinţa fiecăruia dintre noi, arată şi dezrădăcinează patimile, descoperă cursele diavoleşti, ne învaţă virtuţile, ne întăresc în răbdare şi în necazuri, ne aduc aminte de ceasul morţii, ne vestesc venirea lui Hristos şi bucuria Împărăţiei Cerurilor şi ne amintesc de chinul veşnic.
(Î): În ce perioadă este mai bine să citim cărţile despre patimile Mântuitorului Iisus Hristos?
(R): ''Citirea cărţilor despre Patimile Mântuitorului Iisus Hristos este foarte necesară, mai ales în Postul Mare şi în vremea necazurilor'', ne învaţă Stareţul Arsenie Athonitul.
(Î): Prin ce greşim atunci când citim despre oamenii sfinţi?
(R): Foarte des greşim când gândim că oamenii sfinţi, viaţa ascetică sunt ceva îndepărtat de noi, care nu putem ajunge. Prin acest lucru ne mărginim singuri în falsa noastră smerenie socotim că sfinţenia este destinul numai al unora. Însă viaţa sfântă, curăţirea sufletului, sunt datoria fiecăruia dintre noi.
(Î): Trebuie să citească aceeaşi literatură duhovnicească toţi creştinii ortodocşi?
(R): Contemplarea lucrurilor duhovniceşti şi înţelegerea laturii duhovniceşti a vieţii creştine sunt inaccesibile pentru personane cu vieţuire trupească şi de aceea nu trebuie să le daţi cărţi cu opere ascetice.
(Î): Putem citi cărţi smintitoare?
(R): A citi o carte rea înseamnă a te otrăvi. Citirea cărţilor deşarte duce la greşeli, la o viaţă păcătoasă, iar citirea Vieţilor Sfinţilor conţine toate cele necesare pentru mântuirea noastră, pentru fericirea vremelnică şi pentru fericirea veşnică. Vieţile Sfinţilor ne învaţă modul în care să împlinim poruncile lui Dumnezeu.
(Î): Pot ţine în camera mea diferite cărţi?
(R): Creştinii nu trebuie să aibă în locuinţele lor nici literatură antireligioasă, nici eretică, nici cărţi imorale. Precum scrie într-un Pateric că Maica Domnului nu a intrat în chilia unui monah care ţinea la el o carte eretică, spunându-i: ''Îl ţii la tine pe vrăjmaşul meu".
(Î): Cum este mai bine să citim cărţile dumnezeieşti?
(R): Bun lucru este să ascultăm şi să citim cele dumnezeieşti. Bună este convorbirea duhovnicească, dar şi mai bun este cuvântul celui priceput. Mai roditor este Cuvântul lui Dumnezeu, iar apoi scrierile Părinţilor şi Vieţile Sfinţilor. Vieţile Sfinţilor sunt bune pentru începători; scrierile Părinţilor pentru cei avansaţi; iar cuvântul lui Dumnezeu (Biblia), pentru cei desăvârşiţi.
(Î): Cum trebuie să citim cărţile sfinte?
(R): Înainte de citire, să-ţi goleşti sufletul de toate şi să te îndrepţi în rugăciuni către Dumnezeu. Să urmăreşti cu atenţie cele citite şi să le aşezi în inimă. Dacă ceva nu a ajuns în inimă, să stărui până când ajunge. Trebuie să citeşti foarte încet. Să întrerupi citirea atunci când sufletul nu mai voieşte să se hrănească prin citit ─ înseamnă că s-a săturat. Dacă sufletul este uimit de un text, rămâi la el şi nu citi mai departe. Cel mai bun timp pentru Cuvântul lui Dumnezeu este dimineaţa, pentru Vieţile Sfinţilor după-masă, iar pentru Sfinţii Părinţi ─ nu cu mult înainte de culcare. Există anumite texte ale Sfintei Scripturi care aprind duhul, lucrează asupra inimii şi provoacă zdrobire de inimă şi lacrimi. De aceea asemenea texte trebuie notate şi păstrate şi citite în caz de nevoie, pentru trezirea duhului.
(Î): Cine păstrează sfintele cărţi spre pierzarea sa?
(R): Unii oameni îşi păstrează cărţile cu un aşa spirit de economie încât nu le dau nimănui să le citească şi nici măcar să se atingă de ele nu le îngăduie celorlalţi, de aceea întotdeauna şi în toate rămân fără folos. Astfel, în acelea din care şi-ar putea dobândi sporire, în răbdare şi în iubire, îşi găsesc prilej de nerăbdare ş pieire.
[1] Inima împietrită.
[2] Celor care doresc să citească şi să mediteze la Pericopele Sfintelor Evanghelii şi la Apostolii care se citesc zilnic în Sfânta Biserică Ortodoxă, le recomandăm cartea „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an”, Sfântul Teofan Zăvorâtul, Editura Sofia-Bucureşti, 1999.
[3] Sf. Ioan Gură de Aur, fiind inspirat de Dumnezeu a tâlcuit toată Sfânta Scriptură.
[4] Pateric Egiptean, Editura Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, 1990; p. 10.