Cleopa Cristian

Dec. 16, 2022

Biserica Ortodoxă

Frecventarea Bisericii

(Î): Ce reprezintă Biserica Ortodoxă?

(R): Biserica, întemeiată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, reprezintă întreaga umanitate răscumpărată (Efeseni l, 23), care trăieşte din puterea lui Hristos, Cel Înviat din morţi. De aceea, Biserica Ortodoxă se află în starea lui Hristos, este Hristoforă (Efeseni 5, 25-27).

Sfânta Biserică este Trupul Tainic al Domnului Iisus Hristos (l Corinteni 12,1), pentru că mădularele ei, creştinii ortodocşi, se hrănesc prin Sfânta Împărtăşanie din Trupul şi Sângele lui Hristos, Cel Înviat din morţi, iar Mântuitorul Iisus Hristos este Capul Trupului, al Bisericii (CoIoseni l, 18-19; Efeseni l, 23).

Dacă am putea cuprinde cu ochii sufleteşti Dumnezeiasca Biserică a lui Hristos, am vedea numai Trupul Tainic al Domnului Iisus Hristos, deoarece Biserica este unită cu Hristos şi se împărtăşeşte din Trupul Său Dumnezeiesc.

Mântuitorul Iisus Hristos, în Care se află plenitudinea Dumnezeirii (Coloseni 2,9-10), înviat şi proslăvit de Dumnezeu Tatăl, în Duhul Sfânt, rămâne în lume sub forma Bisericii, pe care o face Însuşi Trupul Său Dumnezeiesc.

Domnul Iisus Hristos este în starea de Înviere, iar Biserica, prezenţa Sa în lume, este în drum spre starea de înviere. Mântuitorul Iisus Hristos îi poartă în Sine pe toţi creştinii ortodocşi, ca locaş sfânt şi sfinţitor, aşteptând ca toţi oamenii să se mântuiască. Biserica vie a lui Dumnezeu a fost întemeiată în chip văzut, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Maica Domnului şi Sfinţii Apostoli (în anul 33, luna a 4-a şi ziua a 20-a, de la Hristos). În acel moment, Sfinţii Apostoli au întemeiat prima obşte a creştinilor ortodocşi, Biserica, care este un organism viu şi îi cuprinde pe toţi creştinii care mărturisesc aceeaşi credinţă ortodoxă, se împărtăşesc cu aceleaşi şapte Sfinte Taine şi sunt povăţuiţi pe calea mântuirii de episcopi, preoţi şi diaconi ortodocşi.

Sfânta şi dumnezeiasca Biserică este mama noastră duhovnicească (Galateni 4,25), care ne-a născut prin Sfântul Botez, făcându-ne fii ai lui Dumnezeu, după har (Ioan 1,12).

(Î): Din cine este alcătuită Biserica vie a lui Hristos?

(R): Creştinii ortodocşi alcătuiesc Biserica vie, Trupul Mistic al Domnului nostru Iisus Hristos, în Care se pot mântui. Sfântul Apostol Pavel ne spune: Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-l aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu mai sunteţi ai voştri? (II Corinteni 6,16; I Corinteni 6,19). Ca Trup al Domnului Iisus Hristos, Biserica Ortodoxă duce mai departe, până la sfârşitul veacurilor, propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, împărtăşeşte creştinilor ortodocşi Harul Sfinţitor prin Sfintele Taine şi îi îndrumă pe calea vieţii şi a fericirii celei veşnice.

(Î): Poate fi Biserica lui Hristos afectată de păcatele membrilor săi?

(R): Dumnezeiasca Biserică, fiind Trupul Lui Hristos, nu poate fi distrusă şi nici afectată de păcatele slujitorilor sau ale vrăjmaşilor ei. Dar diavolii, slujitorii lor oamenii păcătoşi şi păcatele, îi pot despărţi pe creştini de Biserică.

(Î): Ce puteri a dat Dumnezeu ierarhiei bisericeşti?

(R): Dumnezeu a dat Bisericii, prin ierarhia sa (episcopi, preoţi şi diaconi), această întreită putere: să înveţe adevărul dumnezeiesc, să săvârşească Sfintele Taine în cadrul slujbelor bisericeşti şi să-i îndrume pe creştini spre o trăire curată şi sfântă în Hristos.

(Î): Ce este Biserica luptătoare şi Biserica Cerească ?

(R): Biserica întemeiată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos  este împărăţia văzută a lui Dumnezeu. Membrii acestei Împărăţii Cereşti, creştinii ortodocşi, se află atât aici, în Biserica luptătoare, pământească, cât şi în ceruri, în Biserica triumfătoare, Cerească. În Biserica Cerească sunt creştinii care s-au mântuit. Comunitatea creştinilor ortodocşi din Biserica pământească este nedespărţită de Biserica Cerească, sau comunitatea sfinţilor. Sfântul Apostol Pavel ne spune: nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, şi casnici ai lui Dumnezeu (Efeseni 2, 19). Toţi membrii Bisericii, atât ai Bisericii pământeşti, cât şi ai Bisericii Cereşti, formează o singură Biserică vie, Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, aşa cum mărturisim în Crez, adică una şi aceeaşi Împărăţie Cerească.

Domnul nostru Iisus Hristos a dat legi Bisericii şi o organizare exterioară specială, ca unei societăţi vizibile (Matei  16,18; Ioan 20, 23; Marcu 16, 15-16; Luca 10,16), înzestrând-o cu toate organismele necesare unei împărăţii.

(Î): Care este locaşul lui Dumnezeu în lume?

(R): Dumnezeiasca Biserică este locaşul lui Dumnezeu în lume (Psalm 121,1). Patriarhul Iacob ne spune: Domnul este cu adevărat în locul acesta…! Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu este alta, fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta Cerurilor (Facerea 28,16-17). Locaşul Bisericii este locul de acţiune al Harului Dumnezeiesc care se revarsă din Hristos, adică a Duhului Sfânt, Care se sălăşluieşte în umanitatea lui Hristos, cea înviată, şi din ea ni se comunică nouă.

În Biserică, locaş de rugăciune sfânt şi sfinţitor, se adună creştinii ortodocşi să asculte cuvântul lui Dumnezeu, să participe la Sfânta Jertfă Euharistică a Domnului Iisus Hristos şi să se Împărtăşească cu Harul Duhului Sfânt, prezent în Sfintele Taine. Fiinţa Bisericii îşi găseşte originea şi modelul ei în misterul comuniunii Preasfintei Treimi.

(Î): Unde se pot creştinii ortodocşi curăţi de păcate, sfinţii şi mântui?

(R): Biserica, fiind viaţa noastră în Hristos, iar viaţa Bisericii fiind creşterea noastră în Hristos, Dumnezeiasca Biserică este locaşul sfinţirii şi mântuirii noastre. Biserica, în calitate de Trup Tainic al Domnului Iisus, fiind încredinţată de Mântuitorul Hristos cu administrarea Sfintelor Taine, ca organe ale Harului Dumnezeiesc şi cu păzirea şi propovăduirea nealterată a învăţăturilor dumnezeieşti revelate, este singurul loc în care se dobândeşte mântuirea şi este înzestrată cu infailibilitate.

(Î): Din ce este constituită Biserica?

(R): Biserica se constituie din întâlnirea naturalului cu supranaturalul, a omenescului cu dumnezeiescul. De la Pogorârea Duhului Sfânt, universul creat şi limitat poartă în sine un corp nou, Biserica, care are o plenitudine necreată şi nelimitată, pe care lumea nu o putea avea înainte. Acest corp nou este Dumnezeiasca Biserică, Trupul Tainic al Domnului Iisus Hristos, iar plenitudinea pe care o conţine este Harul Dumnezeiesc, profunzimea energiilor divine necreate, prin care şi pentru care a fost creată lumea.

De la Pogorârea Duhului Sfânt, întreg universul este chemat să intre în Dumnezeiasca Biserică, să devină Biserică a lui Hristos, pentru a fi transformat la sfârşitul veacurilor în Împărăţia Veşnică a lui Dumnezeu. Lumea întreagă îşi găseşte, astfel, desăvârşirea în Biserică. Firea umană şi întreaga creaţie trebuie să intre în Locaşul Ceresc al Fiului lui Dumnezeu, pentru a deveni Biserică a lui Dumnezeu. Astfel, viaţa creştinilor ortodocşi este împletită cu Viaţa Preasfintei Treimi. Mântuitorul Iisus Hristos S-a rugat lui Dumnezeu Tatăl pentru cei care vor crede: ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una (Ioan 17, 21).

Între creştinii ortodocşi şi Persoanele Preasfintei Treimi se realizează aceeaşi unire, după har, care este între Persoanele Preasfintei Treimi. Iar Cel Care-i ridică pe oameni la uniunea Preasfintei Treimi sau Cel prin Care se coboară Uniunea Treimii în oameni este Fiul lui Dumnezeu, Care ne spune: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine (Ioan 17,23).

Comuniunea cu Sfânta Treime ni se face prin Fiul lui Dumnezeu, locaş sau Biserică, nouă, celor de jos, de la creaţie şi mai apoi de la Întrupare, Jertfă şi Înviere. Omul este Biserică a lui Dumnezeu (I Corinteni 6,19), nu numai în sensul de locaş, ci şi în sensul că este destinat să primească în sine pe semenii săi. Fundamentul etern al Bisericii se reflectă din Dumnezeu în natura umană, astfel încât putem vorbi de un temei natural ─ firesc ─ uman al Bisericii.

Creaţiunea este deja o pregătire a Bisericii, Care va avea începutul în Paradisul terestru, cu primii oameni. Istoria lumii este o istorie a Bisericii, care este fundamentul mistic al lumii. Toate formele de societate umană sunt chipuri desfigurate ale Bisericii. Pluralitatea bisericilor, a societăţilor şi a asociaţiilor religioase reprezintă chipuri disparate şi desfigurate ale Dumnezeieştii Biserici, celei Una.

(Î): Poate Biserica lui Hristos greşi?

(R): Biserica, ca Trup Tainic al Domnului Iisus Hristos, fiind încredinţată de Mântuitorul Iisus Hristos cu administrarea Sfintelor Taine, ca organe ale Harului, şi cu păzirea şi propovăduirea nealterată a învăţăturii revelate, este singurul loc în care se pot mântui creştinii şi este înzestrată cu infailibilitate, fiind: stâlp şi întărire a adevărului (I Timotei 3,15).

(Î): Ce reprezintă Instituţia dumnezeieştii Biserici Ortodoxe?

(R): Biserica este o instituţie, un cadru şi o putere dumnezeiască ce se pune mereu la dispoziţia oamenilor prin Jertfa Liturgică şi prin celelalte Sfinte Taine, care sunt date de Dumnezeu, ca mijloace ale Harului Dumnezeiesc. Ca instituţie dumnezeiască, în care se săvârşesc Sfintele Taine, ca mijloace obiective ale Harului, Biserica trebuie să explice poruncile şi învăţăturile dumnezeieşti şi să le păstreze neschimbate. În ea sunt ajutaţi oamenii să se mântuiască. Biserica are organe special însărcinate şi împuternicite cu aceste funcţiuni şi înzestrate cu putere şi autoritate divină pentru a putea săvârşi unele acte cu caracter obiectiv şi divin.

(Î): De cine este condusă Biserica?

(R): În chip tainic, Biserica Ortodoxă este condusă de Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, întemeietorul ei, care este singurul ei Cap, iar Biserica formează Trupul Tainic al Domnului (Efeseni l, 22-23).

În chip văzut, Biserica este condusă de ierarhia bisericească, care a fost rânduită de Sfinţii Apostoli (Faptele Ap. 20, 28; Matei 28,19-20; Iacob 5,14), pentru a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu, a săvârşi Sfintele Taine, a-i face părtaşi pe credincioşi la Harul Dumnezeiesc şi pentru a păstori obştea creştinilor.

Însuşirile dumnezeieştii Biserici Ortodoxe

(Î): Care sunt însuşirile Bisericii?

(R): Însuşirile Bisericii sunt : unitatea, sfinţenia, universalitatea şi apostolicitatea.

(Î): Ce reprezintă unitatea Bisericii?

(R): Biserica este Una, în sensul de unitară. Există o unică Biserică Dumnezeiască, Biserica Ortodoxă[1], pentru că Unul este Dumnezeu şi Unul este Mântuitorul nostru lisus Hristos. Sfântul Apostol Pavel ne spune: Este un Trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre (Efeseni 4, 6).

(Î): Ce este sfinţenia Bisericii?

(R): Dumnezeiasca Biserică Ortodoxă este Sfântă, pentru că Sfânt este întemeietorul şi Capul ei, Domnul nostru lisus Hristos, Care a sfinţit-o prin Scump Sângele Său (Efeseni 5, 25-27). Biserica Ortodoxă participă la sfinţenia lui Hristos (Efeseni 5, 26), pentru ca să devină sfântă şi fără prihană. Sfinţenia Dumnezeieştii Biserici Ortodoxe este sfinţenia lui Hristos Însuşi. Sfinţenia Bisericii Ortodoxe realizată prin Sângele lui Hristos a fost împlinită prin Duhul Sfânt, Care locuieşte în ea. Biserica Ortodoxă este locaşul de sfinţire a creştinilor ortodocşi. Sfinţenia Bisericii Ortodoxe, fiind sfinţenia lui Hristos Însuşi, nu este afectată de păcatele slujitorilor săi sau a vrăjmaşilor ei. Dacă Biserica Ortodoxă n-ar fi sfântă prin puterea ei, prin mijloacele ei, n-ar putea sfinţi. Prezenţa oamenilor cu păcate în Biserică nu desfiinţează sfinţenia Bisericii Ortodoxe. Precum Dumnezeu ─ Omul, Mântuitorul lisus Hristos, a luat păcatele noastre asupra Sa, dar a rămas El Însuşi străin de păcate, aşa şi Biserica Ortodoxă este sfântă şi fără pată, cu toate că are creştini păcătoşi în ea.

Comunitatea creştinilor ortodocşi participă la sfinţenia lui Hristos (Efeseni 3, 12), ca să devină sfântă şi fără prihană.

(Î): Ce este universalitatea Bisericii?

(R): Dumnezeiasca Biserică Ortodoxă este Universală, întrucât este destinată tuturor popoarelor (Matei 28,19). Universalitatea Bisericii, în acest sens, exprimă ideea că Biserica întemeiată de Domnul Iisus Hristos rămâne în tot timpul şi-n tot locul aceeaşi şi neschimbată în opoziţie cu bisericile eretice, care sunt schimbătoare după dorinţele, păcatele oamenilor şi învăţăturile diavolilor arhiconi. Mântuitorul Iisus Hristos este în toţi creştinii Bisericii Ortodoxe de pretutindeni, ca principiu unificator.

Biserica Ortodoxă este sobornicească, pentru că întotdeauna şi pretutindeni a învăţat şi învaţă adevărul dumnezeiesc, în mod neschimbat, păstrându-i puritatea şi integritatea, conformă cu învăţătura Domnului Iisus Hristos. Toate elementele Bisericii Universale sunt prezente şi active în Biserica Ortodoxă locală, care săvârşeşte Sfânta Euharistie, slujită direct prin episcop sau prin mandatul dat preotului.

Prin hirotonia episcopului, la care participă episcopii vecini şi prin Sfânta Euharistie, în care se citesc dipticile, Biserica locală este integrată în Biserica Universală.

(Î): Ce este apostolicitatea Bisericii?

(R): Această însuşire arată că Biserica cea adevărată este cea care a păstrat învăţătura dumnezeiască aşa cum au comunicat-o Sfinţii Apostoli, martorii Domnului, cei cărora li s-au împărtăşit cuvintele Domnului Iisus Hristos. Biserica Ortodoxă n-a schimbat nimic şi n-a omis nimic din învăţătura scrisă şi orală a Sfinţilor Apostoli şi n-a introdus "înnoiri" sau "adevăruri la zi", ca alte biserici, pentru că: Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi (Evrei 13, 8).

Dumnezeiasca Biserică Ortodoxă este păstrătoarea nealterată a Adevărului Dumnezeiesc: zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos (Efeseni 2, 20).

A sta pe temelia Sfinţilor Apostoli înseamnă a păzi revelaţia divină cuprinsă în Sfânta Scriptură şi pe cea predată de Sfinţii Apostoli (Matei 28,20; IITesaloniceni 2,15; I Corinteni 11,2; Galateni 1,9; II Timotei 2,2; II Timotei 3,14). De aceea, apostolicitatea Dumnezeieştii Biserici Ortodoxe stă în strânsă legătură cu persistenţa Bisericii pe lângă Sfânta Tradiţie. Apostolicitatea Bisericii se arată şi în succesiunea apostolică a ierarhiei, conform căreia Harul episcopiei curge fără întrerupere de la Sfinţii Apostoli, prin episcopii timpurilor trecute până la episcopii ortodocşi de astăzi.

Există, astfel, în Biserica Ortodoxă, o transmitere externă a învăţăturii revelate, începând cu Sfinţii Apostoli şi o transmitere internă a Harului, prin succesiune apostolică (Taina Hirotoniei).

(Î): Care sunt dovezile Scripuristice ale hirotoniei?

(R): Practica hirotoniei, ca ritual de consacrare a slujitorilor Bisericii Ortodoxe, este atestată de Noul Testament. (Faptele Ap. 6, 6; I Timotei 4,14; II Timotei l, 6; Tit 1, 5-9). Prin episcop curg toate harurile Sfintelor Taine într-o eparhie şi el supraveghează propovăduirea învăţăturii corecte în eparhia sa. Iar sfinţiţii slujitori preoţi primesc de la episcop, prin hirotonie, puterea de a săvârşi Sfintele Taine, rezervată lor, şi pe aceea de a propovădui şi de a conduce sufletele creştinilor pe calea mântuirii.

[1] Biserica Catolică s-a despărţit de Biserica întemeiată de Domnul Iisus Hristos, prin erezie, în anul 1054.